Transformarea karmei

as vrea sa zborTot ce se află în jurul nostru este creat şi condus de energie şi informaţie.. sau mai corect de informaţie şi energie.
Ca indivizi, aducem în această viaţă, informaţia din vieţile trecute, informaţie ce începe să ne influenţeze de cum ne naştem. Uneori această informaţie din vieţile noastre, nu iese la suprafaţă (influenţându-ne şi de la nivel inconştient) alteori avem amintiri mai mult sau mai puţin clare.

Aceste amintiri ne apar pentru a ne asuma responsabilitatea propriei vieţi, pentru a(ne) ierta şi a ne detaşa. Dacă reuşim să facem asta, informaţia negativă (unii o numesc şi karmă) este transformată. Problemele ce ne apar, sunt o şansă pe care ne-o oferă Divinul, pentru a învăţa, pentru a ne dezvolta şi a nu mai juca rolurile ce le tot jucăm întruna de vieţi întregi.
Doar aşa ne putem elibera, doar aşa învăţăm iubirea, doar aşa ne aflăm scopul pentru care am venit.

Aceste lucruri sunt valabile şi dacă nu ne amintim în mod conştient, doar că în acest caz totul durează mai mult. Eu cred că, astăzi suntem tot mai mult pregătiţi să accesăm informaţia vieţilor anterioare. Am ajuns într-o etapă a evoluţiei noastre, care cere o transmutare intensivă şi în masă a acelei informaţii.

Prin asta, noi trebuie să înţelegem, că nu suntem totuna cu amintirile noastre, nu suntem fricile noastre, neîmplinirile şi nici măcar bucuriile sau iubirile noastre. Şi bineînţeles nu suntem nici corpul pe care l-am primit în această viaţă. Prea multe vieţi ne-am identificat cu aceste aspecte. Noi nu suntem nimic din toate acestea… suntem doar fiinţare.
Ce avem de făcut este să curăţăm şi să renunţăm la tot ceea ce nu suntem, iar responsabilitatea este a fiecărui dintre noi, fiecare are de îndepărtat şi transformat, propriul „gunoi”.

Uneori ne înfuriem pe anumite persoane, sau ne deranjează comportamentul lor, fără să ştim de unde ne vin aceste trăiri. Trebuie să înţelegem că problema nu este la ceilalţi ci la noi, să acceptăm şi să ne detaşăm. Astfel vom transforma acele stări ale noastre, iar când facem asta transformarea are loc şi la cealaltă persoană. Dar de fapt nu ei sunt cei ce se schimbă (doar aşa ne apare nouă), ci noi devenim alţii, noi suntem cei ce ne schimbăm.

Pe măsură ce ne detaşăm de vechile informaţii despre ceilalţi, îî vom vedea şi îî vom percepe altfel. Devenim mai liberi, plini de compasiune, mai iubitori. Aşadar ce observăm,este că tot conflictul, toate problemele apar spre binele nostru, pentru a ne schimba, pentru a ne elibera şi a prinde aripi…
Acum chiar este momentul să ne luăm zborul…prea  multe, multe vieţi doar ne-am târâit pe acest pământ.

Anunțuri publicitare

Adevărata inteligenţă

minte si inima  Osho spunea  că “Adevărata inteligentă este cea a inimii. Ea nu e intelectuală, este emoţională. Nu seamănă cu gândirea, seamănă cu simţirea. Ea nu este logică, este iubire “. Aş merge şi mai departe şi spun că iubirea minţii (una raţională) este orice altceva dar nu  iubire, altfel nu am avea gelozie, invidie sau mânie,aspecte  care nu permit iubirii să se manifeste. Aud deseori ,că dacă nu eşti puţin gelos …atunci înseamnă că nu iubeşti. Uneori şi eu credeam la fel…dar am observat (în momentele de conştientizare) că atunci când experimentam gelozia ,efectiv nu mai simţeam iubirea. Unde s-a dus? A dispărut,s-a ascuns ,iubirea şi gelozia nu se manifestă simultan…

Se consideră că gelosul este o persoană care pe sine nu se iubeşte aproape deloc, are o stima de sine la fel de scăzută… aşa este dar eu cred că şi stima de sine scăzută ca şi gelozia este o “problemă ‘ a minţii noastre. Încercaţi un scurt exerciţiu de imaginaţie şi observaţi ce uşor dispare gelozia, în momentul în care “coborâţi iubirea” pe care o consideraţi că o aveţi, de la nivelul creierului, până la nivelul inimii. Gelozia se topeşte pe loc, ca şi cum nici nu ai avut-o vreodată, inima ta este inundată de iubire şi ajungi să înţelegi totul, mult mai clar, însă nu cu creierul, ci cu inima. Nu ai nevoie decât de puţin exerciţiu, ca să înveţi să simţi iubirea cu inima, şi mai trebuie să-ţi aminteşti ca-n momentele de gelozie, să cobori iubirea din capul tău, în inima ta. Pentru că asta şi este în acele momente iubirea … doar o idee a minţii tale. Exerciţiul acesta funcţionează pentru orice emoţie negativă o simţi faţă de cineva sau de ceva.

 

Nimic nou ,în ce spun  nu am pretenţia că spun sau scriu ceva original… iată ce scria apostolul Pavel despre iubire în Epistola către Corinteni (13:3-7)
3.” ŞI chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar daca mi-aş da trupul să fie arşi dacă n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
4. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se umflă de mândrie.
5. Nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
6. Nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevăr,
7. Acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul” Cât adevăr în aceste rânduri scrise acum două mii de ani.

Când iubeşti din inima nu aştepţi aprobarea părinţilor, a prietenilor… a societăţii, (trebuie avut grijă să nu fie vorba aici de încăpăţânare, care este tot a minţii) doar fiinţezi în acea stare, simţi iubirea, eşti Iubirea. Cu inima putem iubi tot sau pe toţi cei ce ne înconjoară, iar legăturile astfel create sunt mai autentice şi mai durabile decât în cazul iubirii minţii. De obicei mintea spune că te iubesc, dacă o faci şi tu.. altfel, doamne fereşte.
Cine este cea care se răzbună, se laudă, e plină de mândrie, de mânie, de răutate?  Toate acestea sunt în mintea noastră (şi chiar mai multe ,ştim asta fiecare) şi  atunci unde ar mai fi loc în această înghesuială  şi pentru iubire?

Karma şi echilibrarea ei…

Îmi vin în minte două situaţii, pe care le-am întâlnit, cazuri în care înţeleg că se poate vorbi de o ştergere a karmei, a datoriei între două spirite şi o echilibrare a relaţiei lor. De multe ori după ce aspecte, datorii karmice între două persoane se echilibrează, se poate întâmpla ca …

Îmi amintesc Maestrulacum două cazuri, pe care le-am întâlnit, cazuri în care înţeleg că se poate vorbi de o ştergere a karmei, a datoriei între două spirite şi o echilibrare a relaţiei lor. De multe ori după ce aspecte, datorii karmice între două persoane se echilibrează, se poate întâmpla ca cele două persoane să dispară una din viaţa celeilalte, prin diferite modalităţi: decesul uneia dintre părţi, despărţirea, relaţia devine una indiferentă, schimbarea domiciliului…

El astăzi e bărbat, într-o viaţă trecută a fost o femeie ce a trăit în Franţa secolului 17. În acea viaţă, ca femeie, a fost violat (ă) de un soldat, pe care îl (o) cunoaşte în această viaţă… este femeia cu care a fost într-o relaţie, oarecum tensionată, vreme de câţiva ani. În această viaţă, prima lor relaţie fizică, deşi consimţită, a fost una destul de dură, ce putea semăna ca desfăşurare cu un viol. Pentru că el, în viaţa actuală, probabil nu ar fi fost capabil să înfăptuiască un viol, atunci pentru a şterge “datoria” veche de câteva vieţi, alege (nu în mod conştient) să înfăptuiască măcar simbolic acel viol cu care era “dator”. Mai mult, vreme de vreun an de zile, au avut şi au lucrat împreună la o cercetare sociologică despre victima violului şi felul în care este ea tratată de societate.

Deci au lucrat împreună o temă cum e violul, deşi nici unul din ei sau măcar din rudele lor nu s-au confruntat vreodată cu aşa ceva. Au ” învăţat” împreună de fapt, prin ce trece victima unui viol, au înţeles şi au eliberat. Vindecând ce a fost de vindecat… şi relaţia din această viaţă s-a încheiat.

În al doilea caz, ea… o tânără de 35 de ani, Dea, care în ultima viaţă a fost un  bărbat, ce a trăit tot în ţara noastră (în Sibiu), ca ziarist. La un moment dat o cunoaşte pe Mara, ajung să se iubească, se mută împreună, nu se căsătoresc niciodată, iar după mai mulţi ani ea moare. Ce îi reproşează Mara este că nu-i acordă deloc atenţie, şi nu are timp decât pentru profesia lui, în dauna relaţiei lor. Relaţie care se şi strica, după câţiva ani. Ea, Mara îşi dorea mai mult de la relaţia lor, iar el după o vreme, deşi locuiesc încă împreună fuge de fapt din relaţie.
Dea(femeia de azi) recunoaşte în Mara ,pe iubitul din viaţa aceasta ,cu care a avut o relaţie vreme  de mai mulţi ani . O relaţie ,în  care a fost foarte dependentă ,nemulţumită de timpul scurt pe care îl petrece cu el …exact la fel cum simţea Mara în viaţă trecută .
Lecţia pe care a primit-o Dea ,retrăind oarecum experienta , şi  înţelegând astfel  trăirile   Marei din  trecut  ,echilibrează karma între cei doi. Aici observ totuşi  mai mult decât o simplă plată şi răsplată karmică ,văd o legătură mai profundă, între două suflete  ,care sigur s-au întâlnit şi iubit  în alte vieţi şi au ales să înveţe şi să evolueze împreună . Depinde doar de alegerile sufletelor lor, dacă vor mai ajunge  acum sau altădată împreună .

Prima amintire din altă viaţă

În ianuarie 2009, împreună cu o bună prietenă , am avut prima experienţă, legată de o viaţă trecută, fără să ne fi propus acest lucru, fără să fi vorbit altădată în mod deosebit despre reîncarnare sau vieţi trecute.

Întâmplarea ne-a luat pe nepregătite pe amândoi. Până atunci, citisem foarte puţine lucruri legate de acest subiect, cunoşteam cât de cât ceva teorii, dar fără să pot spune..” da aşa este, exact asta se întâmplă cu noi “.
Mai mult nu credeam, în această teorie, deşi în multe părţi vedeam că are “logică” şi “dreptatea” ei. Mă informam totuşi, doar din dorinţa de a cunoaşte mai multe.
Cred că era într-o seară de luni, acasă la mine, şi îi povesteam despre ce am aflat la un curs făcut în Bucureşti în  week-endul ce tocmai a trecuttrecut . Despre terapii complementare, cristaloterapie, reiki, câteva idei chiar şi despre teoriile reîncarnării, despre darma, karma şi altele. Când îi povestesc despre reîncarnare şi teoriile reîncarnării, prietena îmi spune că ea ar vrea să se incarneze într-o floare. Îmi venea să râd când am auzit-o… că doar unde ar mai fi evoluţia noastră, mă gândeam, dacă am ajunge în stadiul de plantă. Până la urmă m-am gândit că e posibil că doar egoului nostru îi place să creadă că suntem cei mai evoluaţi, aşa că am întrebat-o ce floare ar vrea să fie.

“Floare de nu mă uita” îmi răspunde ea.
În acel moment ne prindem de mână, iar ea-mi spune: “noi ne-am iubit şi altădată”.

Imediat după aceea ca şi cum am fi călătorit printr-un tunel cu o viteză fantastică, ajungem brusc în alt loc şi în alt timp. (eram în Paris pe la jumătatea secolului 19 în faţa casei mele în apropiere de Sena). Extraordinar a fost ca şi partenera mea a a “călătorit” cu mine în acelaşi timp şi în acelaşi loc, trecând prin aceeaşi experienţă.
Ce vedeam eu vedea şi ea, eram amândoi în acelaşi loc şi timp, ne vorbeam, ne completăm reciproc… vedeam cum era îmbrăcată, cum eram îmbrăcat, vedeam strada, piatra cubică de pe drum, interiorul casei mele. Ştiam cine eram, îmi cunoşteam numele, profesia ştiam exact ce căutăm atunci în faţa casei. Ea era căsătorită… eram amanţi şi pentru că nu mai puteam fi împreună ea a hotărât că trebuie să ne despărţim.
Habar n-am cât timp am stat acolo (timpul avea altă valoare în acel loc) dar când am hotărât să ne întoarcem, am făcut-o pur şi simplu pentru că am dorit asta, iar revenirea a fost ca o coborâre pe un tobogan mare de tot, iar la final  am „aterizat” fiecare în propriul corp.
“Ooauu… ce ni s-a întâmplat?” ne-am spus, extaziaţi de experienţă… chiar îmi este greu să descriu cum ne-am simţit în acel moment. După ce am vorbit un timp, am mai lămurit unele lucruri, am înţeles că amândoi am avut aceeaşi experienţă în acelaşi timp, am văzut acelaşi loc, am dorit să ne reîntoarcem (am reuşit acest lucru foarte uşor), iar cu această ocazie am “vizitat “mai multe din interiorul locuinţei mele din Paris. Am realizat amândoi că ne ştim   de  multe vieţi.
Aceasta a fost in mare prima mea experienţă,reamintire a unei vieti trecute povestită chiar foarte pe scurt.

De fapt povestea mai are o continuare… cam la vreo două luni de la cele relatate,” realizez “că aş putea căuta pe Google, să văd de găsesc vreun avocat cu numele de Julien sau Jules Favre ce a trăit în Paris, în secolul 19. Am dat de el deşi nu credeam că voi găsi ceva, a trăit din 1809 până în 1880, nu a fost căsătorit niciodată, pentru că a iubit (după cum declară) o singură femeie dar care era măritată cu altcineva.

Am inteles atunci ca ce am experimentat in acel moment, nu a fost chiar rodul imaginatiei noastre ,ci a venit de undeva din adincul nostru ,plus ca toata aceasta reamintire avea atasata de ea un rand de emotii pe care chiar ca nu aveam de unde sa mi le imaginez.