Prima amintire din altă viaţă

În ianuarie 2009, împreună cu o bună prietenă , am avut prima experienţă, legată de o viaţă trecută, fără să ne fi propus acest lucru, fără să fi vorbit altădată în mod deosebit despre reîncarnare sau vieţi trecute.

Întâmplarea ne-a luat pe nepregătite pe amândoi. Până atunci, citisem foarte puţine lucruri legate de acest subiect, cunoşteam cât de cât ceva teorii, dar fără să pot spune..” da aşa este, exact asta se întâmplă cu noi “.
Mai mult nu credeam, în această teorie, deşi în multe părţi vedeam că are “logică” şi “dreptatea” ei. Mă informam totuşi, doar din dorinţa de a cunoaşte mai multe.
Cred că era într-o seară de luni, acasă la mine, şi îi povesteam despre ce am aflat la un curs făcut în Bucureşti în  week-endul ce tocmai a trecuttrecut . Despre terapii complementare, cristaloterapie, reiki, câteva idei chiar şi despre teoriile reîncarnării, despre darma, karma şi altele. Când îi povestesc despre reîncarnare şi teoriile reîncarnării, prietena îmi spune că ea ar vrea să se incarneze într-o floare. Îmi venea să râd când am auzit-o… că doar unde ar mai fi evoluţia noastră, mă gândeam, dacă am ajunge în stadiul de plantă. Până la urmă m-am gândit că e posibil că doar egoului nostru îi place să creadă că suntem cei mai evoluaţi, aşa că am întrebat-o ce floare ar vrea să fie.

“Floare de nu mă uita” îmi răspunde ea.
În acel moment ne prindem de mână, iar ea-mi spune: “noi ne-am iubit şi altădată”.

Imediat după aceea ca şi cum am fi călătorit printr-un tunel cu o viteză fantastică, ajungem brusc în alt loc şi în alt timp. (eram în Paris pe la jumătatea secolului 19 în faţa casei mele în apropiere de Sena). Extraordinar a fost ca şi partenera mea a a “călătorit” cu mine în acelaşi timp şi în acelaşi loc, trecând prin aceeaşi experienţă.
Ce vedeam eu vedea şi ea, eram amândoi în acelaşi loc şi timp, ne vorbeam, ne completăm reciproc… vedeam cum era îmbrăcată, cum eram îmbrăcat, vedeam strada, piatra cubică de pe drum, interiorul casei mele. Ştiam cine eram, îmi cunoşteam numele, profesia ştiam exact ce căutăm atunci în faţa casei. Ea era căsătorită… eram amanţi şi pentru că nu mai puteam fi împreună ea a hotărât că trebuie să ne despărţim.
Habar n-am cât timp am stat acolo (timpul avea altă valoare în acel loc) dar când am hotărât să ne întoarcem, am făcut-o pur şi simplu pentru că am dorit asta, iar revenirea a fost ca o coborâre pe un tobogan mare de tot, iar la final  am „aterizat” fiecare în propriul corp.
“Ooauu… ce ni s-a întâmplat?” ne-am spus, extaziaţi de experienţă… chiar îmi este greu să descriu cum ne-am simţit în acel moment. După ce am vorbit un timp, am mai lămurit unele lucruri, am înţeles că amândoi am avut aceeaşi experienţă în acelaşi timp, am văzut acelaşi loc, am dorit să ne reîntoarcem (am reuşit acest lucru foarte uşor), iar cu această ocazie am “vizitat “mai multe din interiorul locuinţei mele din Paris. Am realizat amândoi că ne ştim   de  multe vieţi.
Aceasta a fost in mare prima mea experienţă,reamintire a unei vieti trecute povestită chiar foarte pe scurt.

De fapt povestea mai are o continuare… cam la vreo două luni de la cele relatate,” realizez “că aş putea căuta pe Google, să văd de găsesc vreun avocat cu numele de Julien sau Jules Favre ce a trăit în Paris, în secolul 19. Am dat de el deşi nu credeam că voi găsi ceva, a trăit din 1809 până în 1880, nu a fost căsătorit niciodată, pentru că a iubit (după cum declară) o singură femeie dar care era măritată cu altcineva.

Am inteles atunci ca ce am experimentat in acel moment, nu a fost chiar rodul imaginatiei noastre ,ci a venit de undeva din adincul nostru ,plus ca toata aceasta reamintire avea atasata de ea un rand de emotii pe care chiar ca nu aveam de unde sa mi le imaginez.

Anunțuri publicitare
Astra, Brașov, România

2 comentarii la „Prima amintire din altă viaţă”

  1. Da, atunci cand povestesti de asemenea experiente lumea din jur, din nepricere, din ignoranta, din lipsa de informatii, te poate considera nebun. Insa, sunt chestiuni care s-au intamplat multora, dar capacitatea noastra de intelegere nu ne permite, uneori, sa trecem la cea de perceptie reala. Nu esti singur, si eu am intalnit persoane de care sunt legata intr-un fel pe care numai eu il stiu!

  2. Ai dreptate,la început povesteam aproape oricui cele trăite ,dar în timp am învăţat să vorbesc despre aceste experienţe doar cu anumite persoane. Până la urmă toată lumea are dreptate ,pentru că este destul de greu să înţelegi aşa ceva dacă nu ai experimentat tu însuţi. Am înţeles în timp că deşi aceste reamintiri îmi influenţează în anumite feluri viaţa şi alegerile pe care le iau,fac parte din trecut şi nu se cer decât vindecate…

    Toţi suntem legaţi de persoanele din viaţa noastră ,prin mai multe feluri decât putem înţelege. E normal să fie aşa din moment ce cred că am ales să venim aici şi să evoluăm ,împreună cu anumite grupuri de suflete ,cu care avem o „istorie” comună.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.