Adevărata inteligenţă

minte si inima  Osho spunea  că “Adevărata inteligentă este cea a inimii. Ea nu e intelectuală, este emoţională. Nu seamănă cu gândirea, seamănă cu simţirea. Ea nu este logică, este iubire “. Aş merge şi mai departe şi spun că iubirea minţii (una raţională) este orice altceva dar nu  iubire, altfel nu am avea gelozie, invidie sau mânie,aspecte  care nu permit iubirii să se manifeste. Aud deseori ,că dacă nu eşti puţin gelos …atunci înseamnă că nu iubeşti. Uneori şi eu credeam la fel…dar am observat (în momentele de conştientizare) că atunci când experimentam gelozia ,efectiv nu mai simţeam iubirea. Unde s-a dus? A dispărut,s-a ascuns ,iubirea şi gelozia nu se manifestă simultan…

Se consideră că gelosul este o persoană care pe sine nu se iubeşte aproape deloc, are o stima de sine la fel de scăzută… aşa este dar eu cred că şi stima de sine scăzută ca şi gelozia este o “problemă ‘ a minţii noastre. Încercaţi un scurt exerciţiu de imaginaţie şi observaţi ce uşor dispare gelozia, în momentul în care “coborâţi iubirea” pe care o consideraţi că o aveţi, de la nivelul creierului, până la nivelul inimii. Gelozia se topeşte pe loc, ca şi cum nici nu ai avut-o vreodată, inima ta este inundată de iubire şi ajungi să înţelegi totul, mult mai clar, însă nu cu creierul, ci cu inima. Nu ai nevoie decât de puţin exerciţiu, ca să înveţi să simţi iubirea cu inima, şi mai trebuie să-ţi aminteşti ca-n momentele de gelozie, să cobori iubirea din capul tău, în inima ta. Pentru că asta şi este în acele momente iubirea … doar o idee a minţii tale. Exerciţiul acesta funcţionează pentru orice emoţie negativă o simţi faţă de cineva sau de ceva.

 

Nimic nou ,în ce spun  nu am pretenţia că spun sau scriu ceva original… iată ce scria apostolul Pavel despre iubire în Epistola către Corinteni (13:3-7)
3.” ŞI chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar daca mi-aş da trupul să fie arşi dacă n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
4. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se umflă de mândrie.
5. Nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
6. Nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevăr,
7. Acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul” Cât adevăr în aceste rânduri scrise acum două mii de ani.

Când iubeşti din inima nu aştepţi aprobarea părinţilor, a prietenilor… a societăţii, (trebuie avut grijă să nu fie vorba aici de încăpăţânare, care este tot a minţii) doar fiinţezi în acea stare, simţi iubirea, eşti Iubirea. Cu inima putem iubi tot sau pe toţi cei ce ne înconjoară, iar legăturile astfel create sunt mai autentice şi mai durabile decât în cazul iubirii minţii. De obicei mintea spune că te iubesc, dacă o faci şi tu.. altfel, doamne fereşte.
Cine este cea care se răzbună, se laudă, e plină de mândrie, de mânie, de răutate?  Toate acestea sunt în mintea noastră (şi chiar mai multe ,ştim asta fiecare) şi  atunci unde ar mai fi loc în această înghesuială  şi pentru iubire?

Strada SiTARULUI, Brașov, România

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.