LUNA NOUĂ ÎN SCORPION– 30 OCTOMBRIE 2016, ORA 19 :38, ORA ROMÂNIEI –

 

 

Fiecare Luna Noua aduce pentru noi un timp de initiere, Universul trimite asupra noastra o energie cu o carte de vizita “ de noi motivatii, noi provocari, noi activitati, idei noi, intelegeri noi, afaceri noi, practici noi, oameni noi, locuri noi, lucruri noi”.
Este o carte de vizita astrala cu care putem accesa acel domeniu de viata in care apare semnul Scorpionului in harta natala a fiecaruia.

Ascendentul momentului de Luna Noua este in Gemeni pe gradul 25:31, o energie ce induce capacitatea de a vedea ambele fete ale unei povesti de viata. Semnul Gemeni este un semn mutabil aflat sub conducerea lui Mercur, mereu fluctuant, in continua schimbare si avid de vesti, noutati, smecherii.
Acuma, Mercur este in Scorpion pe gradul 9:41 in fuziune cu Luna Noua in Scorpion gradul 7:44 si cu asteroidul 86031 Admetos in Scorpion pe gradul 8:25.

Semnul Scorpion este descris foarte bine de Hercule si lupta lui cu Hydra cea cu noua capete. Fiecare cap al Hydrei reprezinta o problema care trebuie rezolvata in drumul catre iluminare si catre cucerirea stapanirii de sine. Trei dintre aceste capete simbolizeaza dorintele legate de bani, sex, confort. Urmatoarea grupa se refera la frica, ura, dorinta de putere. Ultimele trei capete reprezinta viciile mintii: mandrie, egoism, razbunare. In lupta cu acest monstru otravitor, nu mijloacele comune vor fi de mare ajutor deoarece prin taierea unui cap, cresc altele doua in acelasi timp. Lupta lui Hercules cu Hydra care locuia intr-o mlastina statuta a durat pana cand el si-a adus aminte de sfatul Invatatorului sau:” Ne ridicam doar ingenunchind”. Astfel, Hercule a ingenuncheat, a apucat Hydra cu mainile goale si a ridicat-o in sus.
Monstrul puternic in intuneric si noroi si-a pierdut “ puterea data de cele noua capete” cand razele soarelui au cazut asupra lui. Doar prin umilinta, credinta( ingenunchere), discriminare( recunoasterea problemei), acceptarea unui sfat bun( Invatatorul), mintea superioara, o alta dimensiune ( deasupra capului, lumina Soarelui), Hercule devine victorios.

Sarcina Scorpionului este de fapt un proces de curatare si transformare ( hydra a fost scoasa din noroi ), nu intamplator, acest semn aduce moartea aparenta a naturii care supravietuieste in continuare in samanta. Toate testele Scorpionului au loc pe planul fizic si sunt in cele din urma rezolvate prin iluminare, intelepiune care emana din mintea superioara eterna si divina. Dar pana la iluminare, de multe ori ne bagam si noi in noroi dupa Hydra si greu mai iesim de-acolo daca nu ne aducem aminte de “ Invatator si de sfatul lui – ne ridicam ingenunchind, dobandim prin renuntare”.
La nivel de suflet, Luna dezvaluie tiparele, obiceiurile negative care trebuiesc depasite sau transformate daca vrem evolutie spirituala. Acuma, cu Luna in Scorpion, acest model negativ implica razbunare, suspiciune, gelozie, utilizarea abuziva a puterilor psihice, lipsa de consideratie pentru ceilalti. Luna in Scorpion nu este intr-un semn prea favorabil, de fapt acest semn al Scorpionului face din energia lunara o energie cu doua taisuri, poate sa aduca destule retineri, rupturi dar si destula impulsivitate si lupta pentru putere. Cu Luna in Scorpion, lupta pentru putere are planuri ascunse, comportament ce nu tine cont de nici o lege sau, la un nivel superior , putem deveni mistici, capabili de a patrunde secretele naturii, de a stapani dorintele inimii. Luna in Scorpion stie atat de bine sa eticheteze ura, iubirea, sexul, pasiunea, puterea, manipularea, banii multi, taxele sufletului, misterul, secretul.
Acuma, intunericul ( Luna ) este de mana cu lumina ( Soarele ) si acest moment de luna noua poate reinvia mitul lui Hercule in lupta lui cu Hydra, tot ce nu mai este folositor “ va muri”, tot ce trebuie reinventat devine o pasare Phoenix.

Aceasta nunta cosmica in Scorpion se bazeaza pe instincte, dorinte sexuale, posesiuni distructive, secrete, tenebre, puteri ascunse, spionaj, drame, extremism, tiranie, ranchiuna, razbunare, dusmanie. La nivel superior, aceasta lunatie vorbeste despre iertare, eliberarea resentimentelor si a durerilor emotionale, despre comorile si talentele ascunse.

Luna Noua in Scorpion pe gradul 7:44 activeaza casa V, o casa ce vorbeste despre iubire, copii, scoala, tineri, placeri de toate felurile, creatii artistice, maretie. In mod natural, casa V este casa Soarelui si este simbolul puterii, maretiei, vietii, este “ viata care naste o alta viata”, este o sursa radianta de viata pentru sistemul nostru solar. Si iarasi ajungem la lumina (casa V, casa naturala a Soarelui) in lupta noastra cu Hydra, vrem nu vrem, suntem ajutati de divinitate sa scapam de dependentele noastre nocive. In aceasta casa astrologica, iubirea nu are nevoie de acte ci de flirt, placere si distractie. Luna Noua in Scorpion in casa V va pune un accent deosebit pe copiii( primul copil), iubire, speculatii si jocuri, daruri si cadouri, educatie si invatamant, maretie, faima.

Mercur in Scorpion in fuziune cu Luna Noua in Scorpion devine mesagerul acestui moment astral si amplifica preocuparile pentru tot ce este secret, tabu, putere ascunsa, lupta pentru putere, bani multi, afaceri.
Mercur in Scorpion stie atat de bine sa detecteze adevarul din spatele unui cuvant, filtreaza destul de profund noile informatii iar in urmatoarele 28 de zile, suntem ajutati sa vedem ce trebuie adaugat nou (Luna Noua) in evolutia noastra. Lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce sunt la suprafata iar Mercur in Scorpion ne ajuta sa mergem dincolo de aparente, acolo putem gasi raspunsurile de care avem nevoie. Secretele, afacerile murdare devin vizibile in aceasta perioada. Toate zonele de comunicare sunt amplificate in special cele legate de lucruri ascunse, secrete, intalniri intime, gelozie, afaceri, credite, banci , investigatii, occultism, iubire, putere, copii, speculatii. Mercur in Scorpion in fuziune cu Luna Noua in Scorpion in casa iubirii, copiilor, poate arata o intalnire norocoasa cu iubirea, noroc prin sau pentru copii, putem conta pe dezvaluirea unor lucruri ascunse in relatiile noastre, in lupta pentru putere, bani, jocuri ale puterii.

In legatura cu Luna Noua in Scorpion pe gradul 7:44, cu Mercur in Scorpion pe gradul 9:41 se afla asteroidul 86031 Admetos in Scorpion pe gradul 8:25.
In mitologia greaca, Admetos a fost rege in Tesalia renumit pentru ospitalitatea si dreptatea lui. Cand Apollo a fost condamnat sa serveasca un an de zile pe un muritor ca pedeapsa pentru uciderea lui Delphine, el l-a ales pe Admetos. Regele Admetos se indragosteste de frumoasa Alkeste care avea multi petitori, tatal ei regele Pelias a decis ca va fi data aceluia care va reusi sa vina in petit intr-un car tras de un leu si un mistret. Doar Admetos a reusit acest lucru ajutat de Apollo( sarcinile imposibile doar asa se infaptuiesc aici pe pamant). La acea vreme, toate casatoriile trebuiau sa sacrifice ceva in numele lui Artemis dar Admetos nu a reusit sa faca acest lucru si a fost pedepsit cu moartea. Apollo a auzit de pedeapsa lui Admetos si a negociat cu ursitoarele sa intarzie momentul. Ele au fost de acord cu propunerea lui Apollo si i-a dat un ragaz lui Admetos sa gaseasca pe altineva care sa moara in locul lui. Chiar daca parintii lui erau batrani si bolnavi, nu au vrut sa-i ia locul. Doar Alkeste, din prea multa dragoste si devotament pentru sotul ei, a fost pregatita sa moara in locul lui. Admetos a continuat sa traiasca dar disperarea lui a fost fara margini jurand ca nu va mai avea alta femeie in locul ei. El a ramas fidel sotiei lui pana la moarte evitand orice ipita.

In astrologie, limbajul acestui asteroid tine de calitati morale, milostenie, corectitudine, respect, esti ales de zei sa primesti un dar important sau chiar mai multe, esti ales de zei sa gazduiesti un musafir important. In acelasi timp, Admetos este asociat si cu dificultati fizice si emotionale, depasirea unui moment greu prin sacrificiul unei persoane apropiate dar si oportunitati pentru a elimina blocajele. Admetos este legat de tot ceea ce este stabil, de durata si neinduplecat, la fel de bine si ca ceva care este oprit, se da un ragaz pentru o problema grea( Apollo a obtinut o amanare pentru moartea lui Admetos), apare un ajutor neasteptat, cineva apropiat se poate sacrifica pentru tine, pentru rezolvarea unei probleme spinoase, altcineva poate plati pentru vina ta, asteptam un salvator.
Admetos in Scorpion in casa V si in fuziune cu Luna Noua poate avea un efect de franare a acestor energii cosmice, apar complicatii, intarzieri, frustrari legate de putere, lupta pentru putere, secrete dezvaluite, in relatia cu copii, cineva se poate folosi de tine sau invers, putem sa folosim pe cineva pentru a depasi o problema. Chiar daca a fost salvat, Admetos a trait cu o mare trauma in suflet legata de pierderea sotiei lui, deci acest moment astral poate fi si un pret prea greu platit pentru depasirea unui obstacol, pentru fortarea soartei.

Neptun retrograd in Pesti( trecut) in fuziune cu Nodul Sud in Pesti( obisnuinta, iluzia, compasiunea, credinte) si in aspect de trigon (benefic ) cu Luna Noua in Scorpion vorbesc tot despre salvatori, ne spun ca este timpul sa fim realisti, sa dam deoparte iluziile create de sefi, putere lumeasca, rolul si utilizarea puterii atat la nivel personal cat si la nivelul societatii in care traim. Temele indicate de Neptun retrograd in casa X tin de statutul social, cariere in folosul comunitatii, conducatori, viata publica, viziuni utopice. Cum Neptun este retrograd si in aspect de trigon cu Luna Noua in Scorpion, se pare ca acest aspect lucreaza in bine pentru noi prin intuitii, semne clare care fac referire la greselile trecutului legate de salvatori, conducatori, sacrificii inutile, lucruri ascunse la nivel de putere, incredere oarba in asa zisii salvatori. Mercur in Scorpion in aspect de trigon cu Neptun retrograd in Pesti da o minte vizionara, o intelegere intuitiva ce poate oferi solutii surprinzatoare la dilemele personale. Putem percepe in mod clar si in linii mari o varietate de opinii, atitudini si convingeri si care au o larga perspectiva asupra vietii.

Scorpionul are doi ghizi astrali, daca Pluto trezeste tot ce-i ascuns, Marte da cartile pe fata. Acuma, atat Pluto cat si Marte sunt in Capricorn si in casa VIII, o casa naturala a scorpionului ceea ce le da putere si activeaza tot ce tine de lupta pentru putere, bani multi, afaceri, viata intima, banii partenerului, credite, taxe, transformari majore.

Clopotele astrale capata un ton inedit acuma prin aspectul provocator dintre Marte in Capricorn pe gradul 23:05 si Uranus retrograd in Berbec pe gradul 22. Parca ne intrebam continuu “ Pentru ce bat clopotele Doamne!”.
Nevoia de provocari, de a ne testa curajul, de a demonstra ceea ce putem, devine excesiva si poate antrena riscuri reale, accidente, pasiuni oarbe, nemultumire, exigenta, dorinta de razbunare dincolo de orice limita. Deci, nu incercati sa ajungeti la destinatie inainte de a pleca la drum, fiti mai prudenti, este bine sa iti doresti mai mult dar prin propriile forte.

Pluto in Capricorn merge de mana cu asteroidul 658 Asteria. In mitologie, Asteria a fost zeita profetiilor de noapte, vise profetice, interpretarea viselor si a limbajului stelelor ratacitoare pe cer. Acuma, aceste vise profetice capata forta.

Fiecare Luna Noua “munceste “ pentru viitorul nostru iar in semnul Scorpionului, entitatile spirituale solare si lunare vor sa intelegem ca schimbarile si sfarsiturile sunt necesare pentru evolutia noastra.
Verbul caracteristic Scorpionului este “ a dori “ reamintindu-ne in aceste zile ca dorinta in sine nu este ceva gresit ci ea devine o piedica uriasa prin atasamente, ignoranta, lipsa controlului ce da in dependente( bani, putere, manipulare, lucruri ascunse, sex, gelozie, ura, razbunare). Cand ne putem stapani dorintele ( vezi povestea Hydrei), acestea devin un instrument vital de crestere spirituala si evolutie. Calea de mijloc este o lectie majora a acestei lunatii.

Sursa https://adriana-astro.com/luna-noua-in-scorpion-30-octombrie-2016-ora-19-38-ora-romaniei-ursitoarele-intarzie-momentul-dar-cine-ne-salveaza/#comments

Adaptare Attila Pall

Anunțuri publicitare

Eliberare și iertare

Momentul ”acum” este un centru în jurul căruia există 360 grade de posibilități.Pentru a acționa, a face o mișcare în oricare direcție, este necesar să facem o alegere. Vom spune da unui lucru și nu tuturor celorlalte lucruri.

Cu cât suntem mai atașați de ceva, cu atât viziunea noastră va fi mai îngustă și mai întunecată, uneori chiar ajungem să credem că nu mai există cale în afara căii pe care o urmăm. Atașamentul față de o credință (ceea ce știm sau credem că știm)ne va lipsi de capacitatea de a vedea dincolo de acea unică posibilitate.

În momentul în care vom renunța la un atașament ,care nu ne folosește deloc, opțiunile ne vor deveni mai numeroase, perspectivele se lărgesc și ajungem să conștientizăm posibilitățile infinite din jurul nostru. (citat aproximativ din Miquel Ruiz Jr)

Exemple de credințe-atașament :
-nu există suficient pentru toți,
-viața este nesigură, nu sunt în siguranță,
-doar cu suferință se poate realiza ceva,
-nu putem fi fericiți tot mereu,
-este normal să fim bolnavi și în suferință,
-nu sunt valoros,
-nu merit,
-port vină,sunt vinovat,
-nu poți avea încredere în nimeni și multe, multe altele.

O parte din aceste ”credințe” se afla în subconștientul personal sau al familiei, pe cand în altele crede o întreagă planetă, au devenit parte a inconștientului colectiv. Ca să (se) ajungă aici a fost nevoie ca majoritatea indivizilor, familiilor de pe glob să creadă in ele.

Aceste ”credințe” sunt ușor de demascat, în primul rând că ne țin în frică sau propagă frica. Ne imobilizează sau ne seacă de energie.

Pentru a le observa și a ne elibera de ele este nevoie de o mare doză de curaj( mai ales in cazul atașamentelor înconștientului planetar)putere și voință.Asta pentru că este ca și când am lupta cu un balaur cu sute de capete.

Însă odată ce le-am conștientizat și tăiat legăturile către acestea,lupta se echilibrează și depinde doar de hotărîrea noastră susținută în a ne elibera și echilibra.

O metodă eficientă de conștientizare și de tăiere a legaturilor cu ce ne dăunează din inconștientul colectiv sau al familiei o reprezintă meditația specială de eliberare pe care o promovez.

https://www.facebook.com/events/1132590896816521/

Savurați ceașca de ceai din viața voastră!

Exif_JPEG_PICTURE

Călugărul și filozoful budist din Vietnam , Thich Nhat Hanh, a scris despre cum trebuie să savurăm o ceașcă bună de ceai. Pentru a te putea bucura de ceai, trebuie să fii treaz și atent la momentul prezent.doar în această stare de conștientizare a prezentului, mâinile tale pot să simtă căldura plăcută a ceștii. Numai în prezent poți savura aroma, gustul dulce, poți aprecia finețea.

Dacă te gândești la trecut, sau îți faci griji în privința viitorului, vei rata în totalitate experiența savurării ceștii de ceai. Te vei uita în jos, la ceașcă și vei vedea că ceaiul a dispărut.

La fel e și în viață. Dacă nu rămâi complet în prezent, te vei uita în jur, iar viața va trece pe lângă tine. Vei pierde emoția, aroma, finețea și frumusețea vieții. Vei avea impresia că totul trece, în viteză, pe lângă tine.

Trecutul e ceva încheiat. Învață din trecut și lasă-l să rămână în urmă. Cât despre viitor, acesta nici nu este încă aici. Fă-ți planuri, dar nu-ți pierde timpul cu griji față de viitor. Îngrijorarea nu e bună la nimic.

Atunci când vei înceta să te mai gândești la ce s-a întâmplat deja, când vei înceta să-ți mai faci griji în privința a ceea ce s-ar putea să nu se întâmple niciodată, vei trăi în momentul prezent. Atunci vei începe să te bucuri de viață.

BRIAN Weiss ”Se întâmplă miracole- Puterea de vindecare și de transformare a amintirilor din viețile trecute”

Trăiește prezentul, bucură-te de el, chiar și ce ai citit mai înainte, reprezintă trecutul.

Schimbarea obiceiurilor negative e o decizie personală

349

Atitudinea este totul. Schimbă-ţi atitudinea… şi îţi vei schimba viaţa!

Dispui de capacitatea de a crea noi obiceiuri prin crearea de noi retele neuronale.

Cum ajuti creierul sa creeze noi retele neuronale?

Modalitatea prin care iti poti schimba retelele neuronale sau cum poti renunta la anumite obiceiuri. Aceste retele neuronale sunt autostrazile creierului tau prin care comunica intre ele celulele nervoase. Atunci cand circuli pe o carare de mai multe ori, aceasta se largeste si devine din ce in ce mai vizibila.

Probabil alegi sa consumi un anumit tip de mancare sau sa frecventezi un anumit local, iar aceste obiceiuri formeaza anumite retele neuronale in creierul tau. Ceea ce este si mai interesant, creierul tau se afla intr-o continua schimbare si dispui de capacitatea de a crea noi obiceiuri prin crearea de noi retele neuronale. Aceasta stiinta este denumita neuroplasticitatea creierului.Fie ca lucrezi cu ceilalti sau cu tine insuti, poti aplica aceasta intelegere pentru a-ti stimula succesul in viata.Iata cateva modalitati prin care iti poti forma noi retele neuronale:

1. Identifica obiceiul pe care doresti sa-l transformi si stabileste-ti intentia

Pentru a schimba ceva in viata ta, intentia este primordiala. De asemenea, intesitatea cu care doresti sa faci acest lucru este de o importanta majora. In cazul in care aceata intentie puternica exista, atunci schimbarea este pe cale sa se produca.

2. Observa-ti vechiul obicei sau modul in care vechiul canal neuronal iti afecteaza viata

Observa-ti sentimentele, gandurile si modul in care organismul tau raspunde in fata obiceiului si constientizeaza rezultatele pe care acesta le produce in viata ta. Nu uita sa fii martorul, nu uita sa fii constient.

3. Muta-ti atentia

Acest aspect este foarte important. Pentru a crea o noua retea neuronala, este necesar sa-ti muti atentia de la vechiul obicei. Astfel, de cele mai multe ori, vechiul obicei dispare de la sine. Nu acorda atentie prajiturilor si gogosilor. Muta-ti atentia catre fructe si legume delicioase.

4. Foloseste-ti imaginatia

Poti sa stimulezi construirea unor noi canale neuronale nu doar prin puterea atentiei si a intentiei, dar si prin puterea imaginatiei. Imagineaza-ti noile comportamente sau obiceiuri pe care vrei sa le adopti iar si iar. Continua sa le repeti in mintea ta, astfel incat aceasta sa poata sa creeze noi canale neuronale. Concentreaza-ti atentia si educa-ti mintea.

5. Intrerupe-ti gandurile si tiparele de gandire atunci cand apar

Spune “Nu!” atunci cand un gand sau un vechi impus apare in constiinta ta si spune “Nu trebuie sa mai fac asta…”. Apoi porneste cu mintea catre noua retea neuronala pe care doresti sa o construiesti si continua sa te indrepti in directia corecta.

6. Foloseste tehnica aversiunii

Obisnuiam sa mananc foarte multe dulciuri si prajituri, dar am reusit sa elimin acest obicei din viata mea intr-un final. De fiecare data cand ma indrept spre serviciu trec pe langa cofataria mea preferata. M-am folosit de aceasta tehnica pentru a renunta la acest obicei apetisant spunandu-mi “Nu sunt sanatoase, oricat de bine arata”, “Ce o sa mi se intample peste 10 ani?” L a fel procedăm cu celelalte dependenţe ( fumat, alcool etc).

7. Creaza-ti un plan specific si alege altceva

Atunci cand esti concentrat asupra detaliilor specifice, mintii tale ii este mult mai usor sa construiasca noile retele neuronale. Concentreaza-te asupra noilor decizii. Este necesar sa decizi daca vrei sa mananci bomboane si prajituri sau sa fii in forma si sa radiezi de sanatate.

8. Transforma obstacolele

Priveste toate lucrurile care stau in calea ta catre o viata mai buna. Priveste stresul din viata ta si gaseste o rezolvare. Muta-ti mintea intr-un loc al posibilitatilor. Manipuleaza-ti gandurile si emotiile cu scopul de a crea noi retele neuronale in mintea ta. Acestea se formeaza mult mai rapid atunci cand emotiile sunt in concordanta cu gandurile tale.

9. Conecteaza-te cu Divinitatea pentru inspiratie si sprijin

Asculta-ti intuitia interioara si accepta ca forta Divina se afla in fiecare dintre noi. Foarte multi dintre noi nu vrem sa acceptam puterea de care dispunem deoarece aceasta putere implica un si mai mare grad de responsabilitate. Meditatia şi rugăciunea sunt instrumente cu ajutorul carora poti accelera procesul de formare a noilor retele neuronale.

10. Transformarea

Transformarea este intotdeauna posibila, iar noile retele neuronale pot fi create oricand esti dispus sa faci acest lucru. Atunci cand mintea ta se afla intr-un loc al increderii si al potentialului, vechiul incepe treptat sa se dizolve.
Sursa :psihoterapeutdianaradauceanu.blogspot.ro/2014/11/schimbarea-obiceiurilor-negative-e-o.html

Scenariul integrării – A FI ACASĂ

.

  mandala1.

Odată ce te-ai reconectat cu Sinele tău, vei fi Acasă. Acasă nu este un loc, este o vibrație! Când îți amintești cum să trăiești în ACUM, vei fi în stare să găsești CURGEREA în care te poți preda mie, SINELE tău (Sufletul tău). Tu, egoul, ești cel care trebuie să ia decizia ca noi (Egoul și Sinele-Suflet) să ne reunim. Tu nu poți concepe UNITATEA, CUNOAȘTEREA și FIINȚAREA, eu (Sufletul) nu pot înțelege separarea.  Odată ce te-ai reconectat cu mine (SINELE tău), te vei întoarce Acasă, vei fi Acasă! Noi trăim în ACUM. Eu Sunt PREZENȚA pe care ai simțit-o întotdeauna, dar n-ai putut să crezi că tu ai putea deține o astfel de putere, înțelepciune și iubire necondiționată! Noi vom fi UNA din nou!

Egoul: Mi se pare că pierd controlul asupra prea multor părți din viața mea. Din nou și din nou trebuie să-mi spun: Ei bine, se pare că nu pot face nimic. Cred că trebuie doar să ”dau drumul” și să văd ce se întâmplă. Trebuie să recunosc că sunt un pic cam speriat. Se presupune că sunt și alte lucruri de făcut pentru mine, alte sarcini, dar mă simt chiar pe dinafară. Acest nou ”sistem” al realității are reguli atât de diferite, că mă simt ca un pește pe uscat. Sper că noul Căpitan știe despre ce-i vorba, pentru că eu, cu siguranță, nu!

Sufletul: Nu este nevoie să înțelegi pentru că EU ȘTIU. Eu Sunt Sufletul tău, eu știu totul despre toate. Vezi tu, eu sunt eliberat de Jocul 3D, deși, în același timp, eu îl joc prin tine, tu – punctul meu de împământare.

Egoul: Ei bine, dacă știi atât de multe, spune-mi atunci care este partea mea acum? Sunt obișnuit să fiu răspunzător de toate, cel puțin de toate care sunt în mintea mea conștientă. Nu, nici asta nu-i chiar corect. În regulă, sunt obișnuit să fiu răspunzător de fiecare parte a realității consensuale de care sunt conștient. Cred că asta nu este prea mult.

Sufletul: Da, dragă egoule, sunt conștient de marea ta contribuție și de sacrificiul tău.

Egoul: Sacrificiu! Ce sacrificiu?

Sufletul: Sacrificiul tău a fost că te-ai rupt de UNUL; ți-ai redus gradul de conștientizare pentru a îmbrățișa doar o viață micuță, una de separare pe o micuță planetă, separată. Ți-ai ÎNCHIS conștientizarea SINELUI astfel încât să poți lua parte la marele experiment.

Egoul: Experiment? La ce experiment am participat? Nu-mi amintesc să mă fi rupt de SINELE meu. De fapt, eu am fost întotdeauna eu însumi … cu excepția … cu excepția faptului că întotdeauna a mai fost și o altă prezență un ghid, sau Dumnezeu, sau ceva, sau Cineva. I-am chemat după multe nume. Numele s-au schimbat după cum m-am schimbat și eu. Vreau să spun că eu eram aceeași persoană, doar conștientizarea s-a schimbat.  

Sufletul: Da, conștientizarea ta s-a schimbat pe măsură ce ai devenit mai conștient de MINE – SINELE tău Multidimensional. Chiar dacă tu te-ai ”rupt” de mine, eu nu te-am părăsit niciodată. Cum aș fi putut să o fac, pentru că Eu Sunt tu. Eu Sunt Prezența pe care tu ai simțit-o întotdeauna, dar tu n-ai putut să crezi că tu ai putea deține o astfel de Putere, Înțelepciune și Iubire Necondiționată. Prin urmare, tu ai proiectat aceste sentimente asupra ”altor” ghizi, îngeri și maeștri. Pentru că tu te-ai rupt și ai intrat în tărâmul separării și limitării, tu ai fost separat de MINE, Sufletul/SINELE tău. Eu Sunt acel ”TU” care trăiește în Constantă Unitate cu ghizii, îngerii și maeștrii. De fapt, Eu Sunt Ghidul tău, Eu Sunt Îngerul, Eu Sunt Maestrul și încă mult, mult mai mult. În același timp Eu Sunt ”Tu”-ul care este liber de sistemele ierarhice 3D care sunt separate în polaritățile de rău – mai bine – cel mai bine. În realitatea mea, Realitatea Adevărată, NU există separare și NU există polarități. Prin urmare, NU există nicio ierarhie pentru că noi toți suntem UNUL!

Egoul: Nu înțeleg cum vine asta. Cum se poate să nu existe nicio separare, nicio polaritate? Dacă nu există nicio ierarhie, atunci cum poți învăța de la cei care știu mai mult decât tine? Pe cine venerezi?

Sufletul: În realitatea mea nu există ”învățare”. Există numai ”CUNOAȘTERE”. Nu există venerare pentru că nimeni nu-i mai bun sau mai rău. Nu poate exista un ”mai bun decât”, pentru că suntem toți UNA. Prin urmare noi nu ”venerăm”. Noi ȘTIM! Noi IUBIM! Noi ne apreciem și ne asistăm fragmentele, așa ca TINE, cel care s-a rupt de noi pentru a intra în marele experiment al vieții într-o realitate polarizată, mai jos dimensională.

Mulți dintre noi avem fragmente ale SINELUI nostru care trăiesc ca forme de viață mai jos dimensionale în diferite lumi și realități. Pentru noi, toate aceste ”expresii împământate” sunt la fel. Prin urmare, o ”persoană” nu este mai importantă decât un ”copac” sau un ”pește”. Din moment ce NOI toți suntem UNA, noi vedem ÎNTREAGA viață ca fiind UNA.

Egoul: Acum îmi spui că nu sunt mai bun decât un pește? Nu cred că pot crede una ca asta. Un pește nu ”face” altceva decât să înoate și să fie mâncat de peștii mai mari sau de oameni. Ce bine fac ei?

Sufletul: Nu înțelegi ce spun. Nu există ”a face”. Nu există niciun ”mănâncă”, nu există nicio polaritate de ”bine” sau ”rău”!

Egoul: Asta îmi sună plictisitor!

Sufletul: Da, poate suna plictisitor unei persoane 3D care încearcă să ”facă bine”, mai ales atunci când ești separat de mine, Sufletul tău. Da, așa cum tu nu poți concepe UNITATEA, CUNOAȘTEREA și FIINȚAREA, eu nu pot înțelege separarea, făcutul și plictiseala. Acesta este motivul pentru care eu am rupt o parte din SINELE meu pentru a intra în experimentul vieții în dimensiunea a treia. M-ai învățat multe și vreau să-ți mulțumesc. Vreau să te aduc acasă, în MINE, adevăratul tău SINE. Acesta este motivul pentru care ți-am recalibrat vehiculul pământesc, chakră cu chakră, astfel încât să-mi pot integra esența într-a ta. Vezi tu, atunci, noi nu vom mai fi separați. Noi vom fi UNA din nou.

Egoul: Asta înseamnă că ți-ai părăsit realitatea?

Sufletul: Oh, nu, dragul meu punct de împământare. În realitatea mea nu există ”părăsit”. Cum poți ”pleca” atunci când nu există ”separare”? Dacă există numai unitate, cum poți părăsi unitatea?

Egoul: Mă derutezi. Eu nu înțeleg acest lucru „unitate” despre care tu vorbești. Sună bine. De fapt, se simte cam ca și sentimentul pe care l-am avut în mine toată viața, sentimentul pe care l-am venerat. Dar nu înțeleg cum pot eu, cel separat, să intru într-o realitate care este atât de diferită de orice altă realitate pe care am cunoscut-o vreodată, sau măcar studiat-o?

Sufletul: Tu o creezi!

Egoul: O creez? Cum pot crea ceva ce nu înțeleg? Această ”creație” de care vorbești tu este dincolo de capacitatea mea de a o concepe măcar.

Sufletul: Te predai mie, SINELE tău. Cazi în CURGEREA unității care Eu Sunt. Tu ești cel care trebuie să ia decizia ca noi să ne reunim, deoarece tu trăiești într-o realitate a Liberului Arbitru. Regulile cu care am fost de acord înainte ca ”fragmentele” noastre să se conecteze la Jocul 3D au fost că noi nu putem NICIODATĂ să ieșim afară, să ne deconectăm din joc până când Împământatul nostru nu ne-o cere.

Am fost de acord să așteptăm până când fragmentele noastre se vor trezi suficient de mult ca să-și amintească Sinele multidimensional și să ne ceară ajutorul. Apoi, când ele erau pregătite, noi ne-am fi ghidat Acasă fragmentele. Acesta a fost experimentul: ”Va dori vreodată o ființă care se separă din Unitatea a Tot Ceea Ce Este să se întoarcă?”

Egoul: Ei bine, acesta a fost un experiment lung, de milioane de ani, de fapt.

Sufletul: Pentru noi nu a fost lung, deoarece noi nu avem ”ani”. De fapt, noi nu avem ”timp”. Noi trăim în ACUM. Când trăiești în ACUM, nu ai niciun fel de regrete din trecut sau vreo frică de viitor. Când îți amintești cum să trăiești în ACUM, vei fi în stare să găsești CURGEREA în care te poți preda mie, SINELE tău (Sufletul tău). Odată ce te-ai reconectat cu mine (SINELE tău), te vei întoarce Acasă, vei fi Acasă!

Egoul: De unde știi că vreau să mă predau în această curgere? De unde știi că vreau să merg Acasă?

Sufletul: Pentru că, dragă parte a SINELUI meu, TU (Egoul) ai ales să mă integrezi pe MINE (Sufletul) în vehiculul tău pământesc. Vezi tu, Acasă NU este un loc, este o vibrație! Prin urmare, pe măsură ce tu (egoul) mă integrezi pe MINE (Sufletul), tu nu mergi Acasă. Tu (egoul)  DEVII Acasă!

.

Suzanne Lie
Sursa: Gaia Vorbește

 

Traducere Monica Poka
Publicat de Monica Poka,  http://dincolo-de-mine-sunt-eu.blogspot.ro/

Meditatie de vindecare a relațiilor ,prin reamintirea vietilor anterioare!

Young couple at the beach

Vrei sa te lansezi intr-o experienţa cu totul deosebita ? Sa cunoşti acum prin tine însuti si nu doar prin ce ai auzit sau ai citit ? Crezi sau nu in reincarnare, acum poţi deveni conştient de incarnările tale trecute ,si datorita unor fragmente de scene revăzute ,unor trăiri spirituale sau chiar unor secvenţe complete din alte vieţi vei reusi sa-ti modifici modul de a gândi .

Pe data de 3 octombrie de la ora 11.00 vă invit în Bucuresti la un seminar despre relații de cuplu ,relații karmice ,despre încheierea relațiilor și inceperea relațiilor pe baze noi.

Este o întâlnire în care vom experimenta o călătorie în viețile noastre anterioare, vom descoperi cauza karmică (tiparul) din relațiile de cuplu și vom accesa resurse pentru a avea relații care ne împlinesc. Vom aduce înțelegere ,iertare ,bucurie și vindecare în trecutul nostru. Ne vom elibera de tot ce nu ne mai foloseste astăzi.

Ne vom (re)aminti relația avută într-o viață trecută ,vom vedea legătura cu ceea ce se întamplă astăzi în viața noastră,vom aduce vindecare…

Vom vedea ,vom intelege de ce si cum ajunge karma sa fie o alegere personala ,prin simplul fapt ca nu aducem iertare persoanelor ,evenimentelor din trecutul nostru ,nu ne iertam pe noi insine pentru ce am trait.

Vom invata despre necesitatea iertarii, cum sa aducem iertare ,intelegere ,vindecare si multe altele.



O să încheiem cu o meditație prin care aducem resurse noi ,pentru relația actuală sau pentru cea care o să vină. 🙂

În workshopurile de regresii în vieți anterioare ,pe care le țin ,aproximativ doua treimi din participanti își reamintesc anumite episoade, sau în totalitate anumite vieți trecute.De fiecare dată când un participant își amintește una din viețile anterioare ,este consolidată o cale directă către înțelepciunea divină și bunăstarea fizică și emoțională.

În plus,față de simpla reamintire ,prin tehnici specifice ,aducem iertare ,vindecare și binecuvântare acelor amintiri ,experiențe și lecții de viață.


Chiar și participanții ,care din anumite motive nu reușesc să-și reamintească ,beneficiază de pe urma meditației prin simplul fapt că intră într-o stare modificată de conștiință, stare care ea singură le aduce bucurie ,eliberare de stres ,energizare sau chiar vindecare.

Workshopul are durata de trei ore si va avea loc in Bucuresti, in zona Piata Romana, in locatia ce va fi indicata celor inscrisi.

Pentru mai multe detalii și înscrieri contactați pe email
: auroraneacsu@yahoo.com
vindecare_in_trecut@yahoo.ro ,
sau sms la tel 0722596229
0745276714
sau prin mesaj privat.
Sunt luate in considerare doar confirmarile ,de pe mail sau tel. sms. făcute până în preziua evenimentului.

Contributia voastra este de 60 Lei.

Veniți într-o ținută comodă .
Va imbratisez cu drag !

Mai multe despre mine ,metode folosite,pe :
https://attilapall1.wordpress.com/despre/

În 3 si-4 octombrie ,ofer în Bucuresti ședințe individuale de reamintire a trecutului și vindecare a prezentului,vindecarea corpului emotional si energetic. Participantii la meditația de grup beneficiaza de reduceri.

Vindecarea trecutului ,este necesară pentru a fi în echilibru și în armonie astăzi.

Recunoştinţa şi beneficiile ei

permitereMulțumiți întreaga zi. Da, toată ziua, repetați: “Mulțumesc … mulțumesc… mulțumesc…”. Veți spune: dar ne vom pierde timpul! Din contră, în acest moment veți câștiga! Prima sarcină a discipolului care doreşte să se perfecționeze este să învețe recunoștința pentru că în această manieră va obține într-o zi cheia transformării materiei, a propriei sale materii.”

(O.M.Aivanhov).

Mă gândeam să vorbesc mai mult despre ce înseamnă recunoştinţa ,ce mi-a adus mie ,din momentul în care am învăţat-o (da, ea chiar se învaţă),dar ce poate fi mai demonstrativ decât experimentarea gratitudinii prin următoarea meditaţie.

O să spun doar că am manifestat-o pe bune ..fără să mă gândesc ,fără vreun plan,în momentul în care treceam printr-o experienţă mai tristă ,”când ar fi trebuit (?)” să mă plâng,poate. În loc de asta am simţit un şuvoi de recunoştinţă  către divinitate…eram recunoscător pentru tot ce experimentam în acel moment. Brusc am privit din altă perspectivă acea întâmplare ,tot ce trăiam  nu-mi mai părea aşa „naşpa” ,ci s-a transformat într-un eveniment  plin de resurse.

Vă doresc o experienţă plăcută…

Apa vieţii şi adevărului

Basm terapeutic……Odată demult,dar nu chiar cu atât de multă vreme in urmă, exista un regat prosper, condus de un rege foarte temut de către supuşii săi.

             

Odată demult,dar nu chiar cu atât de multă vreme in urmă, exista un regat prosper, condus de un rege foarte temut de către supuşii săi. Pentru că se temea ca nu cumva cineva să-l răstoarne de la putere, era foarte nemilos cu toţi supuşii săi,.supuşi care trăiau într-o veşnică frică. Pentru cele mai mici greşeli erau biciuiţi sau închişi, iar dacă era ceva mai grav, chiar decapitaţi. Iar toate acestea se întâmplau fără judecată. Chiar şi Prinţul ,dacă-şi contrazicea tatăl,era închis în turnul castelului, pentru zile întregi, uneori fără vreun motiv clar.

Prinţul nu avea mamă,iar în copilărie şi adolescenţă singura persoană în care avea încredere şi totodată singurul prieten ,era doica lui ,care l-a crescut, încă de când s-a născut. Pentru că regele se temea ca Prinţul să nu păţească ceva, acesta nu se putea juca cu nici un copil de vârsta lui, singurii lui tovarăşi erau profesorii, care îl pregăteau de mic copil, pentru ai urma tatălui său la tron. Aşa cum spuneam doica era singurul lui prieten şi totodată singura care i-a transmis, atât cât cunoştea şi ea ,din învăţăturile antice. Astfel a aflat Prinţul despre Izvorul vieţii şi adevărului din ţinutul Agarttha. De cum a aflat despre izvor, Prinţul a ştiut că nu va avea odihnă până nu va găsi Agarttha şi mai ales, Izvorul vieţii şi adevărului.

Cum a împlinit 18 ani ,Prinţul s-a furişat din palat şi a plecat în căutarea izvorului. Avea doar hainele de pe el ,ceva bani, puţină mâncare şi multă hotărâre. După un an ajunge într-un oraş care se chema Mula, fără bani, fără mâncare, doar cu hainele de pe el, acum într-o stare foarte proastă. Pentru că Prinţul era puternic şi încrezător, nu s-a pierdut cu firea ,a participat la un turneu de lupte pe care l-a câştigat. După o săptămână a părăsit Mula cu mai mulţi bani, ceva mâncare şi o haină de mătase roşie, aşa cum îi stă bine unui fiu de rege.

         După încă un an ajunge în oraşul Svad (supranumit Oraşul Dulceaţă-de la cunoscuta dulceaţă de caise ,care se producea în zonă) unde hotărăşte să facă un scurt popas. La hanul oraşului este servit, din ziua în care ajunge acolo , de cea mai frumoasă fată pe care o văzuse Prinţul în viaţa lui. Era fata cea mai mică a hangiţei. Cum se văzură se îndrăgostiră unul de celălalt. În săptămâna care a urmat Prinţul şi fata hangiţei ,au trăit cele mai emoţionante, şi palpitante momente din viaţa lor. Cum trecură cele 7 zile ,Prinţul îşi luă rămas bun de la iubita lui. Degeaba a încercat fata să-l oprească, Prinţul ,deşi o iubea nespus ,era hotărât să ajungă la Izvorul vieţii şi adevărului, indiferent de cât de greu îi venea în acest moment să se despartă. I-a promis că nu o să o uite, iar fata cu lacrimi în ochi, i-a dăruit o cingătoare portocalie de mătase.

După alt an, eroul nostru ajunge la Mani,exact în pragul izbucnirii unui război civil. Motivul îl reprezentau minele de chihlimbar pentru care se certau două familii avute şi rivale ale oraşului. Prinţul prin hotărâre,putere şi siguranţă, reuşeşte să convingă cele două tabere să negocieze un tratat şi reîmpărţirea minelor pentru care se certau. Prinţul nostru ajunge eroul zilei în Mani, mulţi locuitori îi erau recunoscători pentru forţa, hotărârea şi energia de care a dat dovadă pentru a opri războiul. Primeşte din partea conducătorului cetăţii, un medalion de chihlimbar, iar din partea locuitorilor, multe alte daruri de valoare. Din acest moment călătoria Prinţului, devine mult mai uşoară şi mai rapidă,pentru că îşi cumpără o pereche de cai, unul pentru el iar altul pentru bogăţiile sale.

În drumul său spre Agarttha, mai trece prin oraşul Ahana, oraş în care era multă sărăcie şi suferinţă. Pentru că între timp devenise şi mai bogat, le dăruieşte locuitorilor Ahanei din bogăţiile sale. Pentru că i-a eliberat din sărăcie, aceştia l-au numit Eliberatorul. Părăseşte Ahana, mai bogat, cu mai multe merinde, într-o superbă mantie de mătase verde.

După o vreme ajunge la Vishu, unde faima lui îl precede, era cunoscut ca Prinţul care este în căutarea Izvorului vieţii şi adevărului. Le vorbeşte locuitorilor oraşului, despre aventurile şi încercările lui din ultimii ani, le câştigă admiraţia, aceştia cerându-i să le devină conducător. Dar Prinţul nu a ajuns încă la finalul călătoriei lui, aşa că îşi continuă drumul, primind un şirag de mărgele de lapislazuli, de la cei din Vishu.

În oraşul Anjaera un oracol renumit care era singurul care-i putea arăta drumul spre Agarttha. Oracolul i-a arătat trei uşi şi i-a spus ca doar una dintre acestea duce spre Agarttha. Prima uşa era roşie, a doua avea culoarea albastru închis, iar cea de a treia era maro. Prinţul a ales uşa din mijloc, de culoare albastru închis şi a ales bine.

În câteva luni a ajuns in oraşul Saha, cu convingerea fermă că este pe drumul cel bun, şi că mai are doar puţin până va fi în Agarttha. Aici s-a odihnit câteva zile, s-a îmbăiat, şi-a cumpărat haine noi, toate albe şi a pornit la drum.

După o săptămână a ajuns la capătul lumii. Dincolo de acest punct era Agarttha,locul mult căutat şi dorit.

Trecerea spre tărâmul unde se afla Izvorul vieţii şi adevărului, se făcea printr-o scară lungă,care cobora în abis,scară construită din frânghii groase, iar treptele erau făcute din lemn de tec. Capătul de sus al scării era păzit de un balaur enorm, înfricoşător,cu 7 capete, care scuipa foc. Nu era chip să-l învingă, trebuia cumva păcălit. Prinţul ştia că balaurul, nu adoarme complet niciodată,fiecare din capetele lui dorm pe rând, celelalte şase fiind treze. Aproape că nu era chip să treci de el. O singură dată pe lună, nu se ştia în care moment, balaurul intra într-un repaus total ce dura o jumătate de ceas. Acest moment trebuia să-l găsească Prinţul. Pentru aceasta, a săpat o groapă cât mai aproape de locul unde se afla balaurul, astfel încât să nu poată fi văzut iar el să observe cât mai bine. A început prin a fi complet treaz, fără să adoarmă deloc,atent şi concentrat mereu pe balaur. Au trecut aşa zile, săptămâni, în care balaurul nu adormea complet, dar nici Prinţul nu aţipea deloc. În ziua 21, s-a întâmplat minunea, balaurul intră în shutdown. Prinţul observă,aleargă spre scară şi începe să coboare spre Agarttha. Era aproape jos, când îşi dă seama că balaurul s-a trezit, se grăbeşte şi de teamă să nu fie urmărit aici jos, dă foc scării, fără să se gândească la faptul că este singurul loc prin care se poate întoarce.

După care adoarme pe loc.

Trei zile şi trei nopţi a dormit Prinţul, în acel loc, după care s-a trezit şi a privit în jur. Se afla intr-un loc, unde era lumină, deşi soarele nu pătrundea până acolo, era plin de verdeaţă, deşi vedea doar stâncă peste tot. Simţea un calm şi o linişte cum nu simţise niciodată. Era foarte fericit, bucuros, probabil pentru că după atâta vreme a ajuns în sfârşit pe tărâmul mult visat. Ştia că foarte curând va ajunge şi la izvor, îi era foarte sete, iar setea îl ducea spre izvor. În sfârşit ajunge şi la Izvorul vieţii şi adevărului. Acum avea confirmarea, ca nu era un basm şi acesta era real. Doar se afla în faţa lui. Bău cu sete din apă. ..şi apoi îşi aminti. Îşi aminti că aici era locul unde s-a născut pentru prima oară, cu multe, multe vieţi în urmă, îşi aminti cine era el, îşi aduse aminte de puterea lui pierdută, realiză că pentru prima oară după multe vieţi a ajuns într-adevăr acasă.

I-au dispărut pe loc temeri, traume, regrete, simţea doar fericire şi nu făcea nimic pentru asta…doar fiinţa. Peisajul sărăcăcios şi stâncos, dispărea şi el, pe măsură ce se întorcea, privea şi îşi anunţa intenţia. Dacă dorea un lac albastru, plin de peşti în stânga lui, acesta deja era acolo, daca îşi dorea sa se bucure de priveliştea si călătoria pe un curcubeu. .. deja se întâmpla acest lucru. De fapt nici nu-si dorea ceva anume, pur si simplu ştia ca acel ceva, există,iar când se întorcea înspre el era acolo. Crea orice îşi dorea prin simplă intenţie, in iubire şi in siguranţa că toate sunt aşa cum trebuie. Nici de hrană nu avea nevoie, doar din când în când îşi potolea setea de la Izvorul vieţii şi adevărului.

Prinţul era deja de multe luni în Aggartha, nici nu se gândea să se întoarcă, în fiecare zi îşi crea o altă realitate,avea tot ce ii trebuia pentru fericirea la care a tot visat.

Într-o dimineaţă însă, în timp ce bea apa din izvor, a ştiut că tatăl său regele este grav bolnav şi nu mai are mult de trăit. Îl apucă un dor nespus, de lumea pe care a părăsit-o, de tatăl lui şi de tot ce a lăsat în urmă.

Deşi pentru el au trecut doar câteva luni în Agarttha, în lume trecuseră3 ani,iar de când părăsise palatul tatălui său au trecut 7 ani.

Iată că, Prinţul se hotărăşte să se întoarcă acasă. Îşi face o haină, cum doar la împăraţi s-a mai văzut, toată din fir de aur, umple un pet de cola de 2,5 L cu apă de la izvor,iar în final construieşte un nou pod către lume, de data aceasta, un drum mai lat si mai trainic şi porneşte la drum.

Cum ajunge la suprafaţă se întâlneşte cu balaurul, care nu-i mai pare aşa de înfricoşător şi de mare. După ce-l stropeşte cu apă din pet, balaurul se transformă, într-un voinic puternic şi frumos si care-i devine slujitor.

După câteva zile, intră alături de slujitorul său în Saha. Văzând atâta măreţie la el, locuitorii oraşului îi cer să le devină rege, iar el acceptă. Până să plece mai departe, le lasă Legile cunoaşterii şi înţelepciunii, care să domnească în lipsa lui.

După alte câteva zile, alături de slujitorul său, intră în Anja. Locuitorii din Anja aflaseră de la oracolul lor de un mare rege care avea să vină din Saha, îi cer să le devină rege şi lor,iar el acceptă. Până să plece mai departe, le lasă Legile cunoaşterii sufletului, să-i conducă în lipsa lui.

Printul, care acum era rege peste doua cetăţi, pleacă la drum cu slujitorul său, în câteva zile ajunge la Vishu,unde devine stăpânul cetăţii. Până să plece mai departe, le lasă Legile Adevărului şi disciplinei.

După alte câteva zile, intră în oraşul Ahana, unde era cunoscut sub numele de Eliberatorul. Devine şi aici rege al cetăţii, iar până să plece mai departe, le lasă Legile Iubirii şi iertării.

După Ahana ajunge la Mani,unde era aşteptat şi uns rege. Până să plece mai departe, le lasă Legile forţei şi responsabilităţii.

După alte câteva zile, alături de slujitorul său, intră în oraşul Svad. La fel ca peste tot pe unde a trecut i se cere sa devina conducătorul cetăţii, iar el primeşte. O caută pe fata cea mică a hangiţei şi văzând că aceasta nu l-a uitat îi dă să bea din apa vieţii şi adevărului şi apoi o cere de soţie. Până să plece mai departe locuitorilor din Svad le lasă Legile plăcerii şi onoarei.

În continuare porneşte la drum alături de slujitorul său credincios şi de viitoarea lui soţie. După câteva zile ajunge în oraşul Mula, unde bineînţeles că devine rege. Înainte să plece mai departe le lasă locuitorilor oraşului Legile prosperităţii şi sănătăţii.

Alături de slujitorul său şi viitoarea lui soţie, intră în cetatea în care s-a născut, unde tatăl său era încă rege. Regele grav bolnav,s-a bucurat când şi-a revăzut fiul, pe care l-a crezut pierdut. Prinţul, care acum era rege peste 7 cetăţi, îşi îmbrăţişează tatăl şi îi dă să bea restul de apă pe care o mai avea la el. Regele pe loc s-a însănătoşit s-a ridicat din pat şi-a îmbrăţişat fiul şi i-a oferit conducerea cetăţii.

”Pentru că te-ai dovedit mai vrednic decât mine” -a fost argumentul regelui.

Deoarece era deja rege peste 7 regate, Prinţul primeşte coroana de aur de Împărat, domnind mulţi, foarte mulţi ani, în pace, înţelepciune şi iubire.

De nunta care a urmat căsătoriei cu aleasa inimii lui nici nu mai vorbesc, doar atât că a ţinut 7 zile şi 7 nopţi, a fost ceva nemaivăzut şi nemaiauzit, vestea nunţii a mers peste mări şi ţări, peste vremuri, iar dacă nu mă înşel aceasta este nunta minunată de care-mi povesteau bunicii mei, in vacanţele petrecute la ei.

Nu pot încheia cu ”au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi, ”pentru că mai trăiesc şi azi, fericiţi şi la fel de tineri.

Despărţirea de vinovăţie

Dragă Vinovăţie,

Noi doi am fost împreună multă vreme. Încă de la apariţia mea ca suflet individual, tu ai fost acolo, nevăzută, ghidându-mi evoluţia şi influenţându-mi deciziile. Dar acest lucru nu va mai dura. Căci acum te văd ca ceea ce eşti de fapt, vinovăţie, în toată viclenia ta, sub toate deghizările tale.

Dragă Vinovăţie,

Noi doi am fost împreună multă vreme. Încă de la apariţia mea ca suflet individual, tu ai fost acolo, nevăzută, ghidându-mi evoluţia şi influenţându-mi deciziile. Dar acest lucru nu va mai dura. Căci acum te văd ca ceea ce eşti de fapt, vinovăţie, în toată viclenia ta, sub toate deghizările tale.

       vinovatie     Cuvintele tale au fost şirete şi convingătoare, dar ele sună a gol în inima mea. Căci atunci când spun că vreau să îmi iubesc toate părţile fiinţei mele,tu eşti cea care spui că nu pot face asta. Tu eşti cea care m-a făcut să îmi privesc părţile mai „umbrite” ale mele cu repulsie şi dispreţ. Mereu spui că trebuie să mă străduiesc să fiu ceea ce nu sunt. Şi tu eşti cea care spune că trebuie să mă modelez după imaginea ta despre perfecţiune. Dar, indiferent de cât de mult m-aş strădui, niciodată nu este de ajuns.

Vinovăţie, tu eşti cea care ai indus imaginea că Dumnezeu pretinde perfecţiune. Imaginea ta îl portretizează pe Creator ca o fiinţă statică,neschimbătoare, care stă într-un turn de fildeş, închis într-o detaşare rece,raţională, dincolo de josnicia sentimentelor şi percepţiei umane. Un ideal înalt – dar fiecare încercare de a-l atinge este sortită eşecului. Căci tu te poţi gândi mereu la ceva ce aş fi putut face mai bine şi niciodată nu îmi ierţi cusururile.

Da, tu eşti, vinovăţie, cea care cauţi să mă privezi de aprecierea momentului — momentul plin de bucurie, extraordinar, infinit, total în perfecţiunea sa naturală. În locul acestuia, tu ai pune luciul ţipător al versiunii tale iluzorii de perfecţiune.

Vinovăţie, m-ai controlat fixându-mi mintea asupra viitorului pentru totdeauna şi asigurându-mă că întunericul pândeşte la fiecare pas, şi că trebuie să scap de el prin a mă întoarce în trecut. Tu compari mereu prezentul cu trecutul şi îmi spui să mă bazez pe experienţele din trecut,atunci când întâlnesc oportunităţi noi. Nu mi-ai permis să mă simt bine în pielea mea, aşa cum mă simt acum, şi mereu mi-ai limitat fericirea şi plăcerea, amintindu-mi permanent de treburile neterminate.

Mi-ai indus teama de pierdere şi m-ai făcut să mă agăţ cu disperare de ceea ce am, nelăsându-mă niciodată să renunţ şi să mă deschid faţă de ceva nou. Mi-ai dat nerăbdarea cu mine însumi şi cu alţii, spunându-mi că, dacă nu apuc bunătăţile atunci când am ocazia, voi pierde mult, în cele din urmă. Mi-ai indus teama de eşec şi m-ai făcut să mă ataşez de experienţele pozitive, şi să refuz să privesc la cele negative. M-ai făcut să mă agăţ strâns de alţii pentru a fi iubit şi acceptat, în timp ce, în adânc, frica mea de respingere a reprezentat certitudinea ta că merit să am parte de eşec şi respingere, din cauza nevredniciei mele inerente.

Mi-ai spus că iluminarea este numai pentru cei puţini, şi că necesită foarte multă muncă şi sacrificiu. Mi-ai spus că sacrificiul este o virtute, şi numai dacă îi pun pe alţii mai presus, servindu-i cu altruism, voi fi cumva favorizat de Dumnezeu. M-ai făcut să cred că este ceva egoist să mă gândesc la mine însumi.

Vinovăţie, m-ai făcut să îmi creez vieţi întregi  în care am fost judecat de alţii pentru căile mele excentrice; în care am fost ridiculizat şi batjocorit pentru că am dat glas la ceea ce gândeam. M-ai făcut să caut permanent iubirea şi aprobarea celorlalţi, în timp ce tu îmi tot spuneai că nu sunt suficient de bun ca să le primesc. Şi ţi-a convenit să îmi ascunzi faptul că lipsa mea de acceptare din partea lumii era o reflexie a propriei mele lipse de acceptare.

Mi-ai judecat corpul pentru dorinţele sale de bază şi m-ai convins că m-aş putea pierde în necesităţile sale, şi aşa am făcut. M-ai făcut să îmi judec înfăţişarea fizică şi înfăţişarea altora. M-ai făcut, să îmi judec sexualitatea. Chiar m-ai adus până în punctul în care să cred că Dumnezeu nu este fiinţă sexuală. Ai făcut în aşa fel încât să îmi fie dificil, pentru că ai judecat că chakra supravieţuirii este mai puţin divină. Mi-ai spus că trebuie să îmi abandonez corpul pentru a mă înălţa în casa Tatălui. M-ai făcut să îmi fie ruşine de vehiculul meu fizic şi, drept rezultat, am început să mă îmbolnăvesc şi să simt că îmbătrânesc.

Mi-ai judecat emoţiile şi m-ai convins că nu sunt nimic altceva decât un ghem de durere şi negativitate şi, pentru o vreme, mi s-a părut că aveai dreptate. M-ai făcut să îmi judec supărarea, furia, tristeţea, mâhnirea şi teama. M-ai învăţat să îmi neg sentimentele în favoarea imaginii tale despre perfecţiune. M-ai învăţat să neg, să neg şi iar să neg, până când din corpul meu emoţional nu au mai rămas decât câteva fragmente de disperare şi întuneric.

Ai spus că mintea mea raţională e ceva rău pentru că mereu analiza şi se agăţa de cunoştinţele vechi, în loc să îi dai iubirea şi înţelegerea necesară pentru a o ajuta să vadă dincolo de ea însăşi. Abia acum îmi dau seama că nu eşti capabilă să iubeşti şi să înţelegi, iar acesta este unul din motivele pentru care pun capăt relaţiei noastre.

Vinovăţie, mi-ai judecat voinţa, dorinţele mele şi puterea mea, şi mi-ai spus că nu ar trebui să am liber arbitru, că nu ar trebui să am dorinţe, şi că a fost greşit să îmi folosesc puterea ca să creez lucruri frumoase în viaţa mea. Te-am crezut şi, în consecinţă, am uitat cum să îmi folosesc 90% din puteri. M-ai convins să îi rănesc pe alţii atunci când îmi exercitam puterea şi liberul arbitru şi, din clipa în care te-am crezut, i-am rănit adesea.

Mi-ai dat să joc multe roluri de-a lungul istoriei. Mi-ai dat rolul şi m-ai făcut să uit că nu eram decât un actor pe o scenă creată tot de mine. Mi-ai dat rolul de victimă într-un univers ostil şi m-ai făcut să cred că acesta avea putere asupra mea. Atunci când ai obosit să faci asta, mi-ai dat rolul de tiran, care trăia într-o falsă mulţumire ce vine din dominarea acelora „mai puţin norocoşi”. M-ai făcut să trăiesc ca un martir şi să renunţ la tot. M-ai învăţat că sărăcia este o virtute şi, prin urmare, aceia dintre noi care au avut cea mai multă compasiune, au avut cele mai puţine resurse pentru a ajuta planeta.

      De asemenea, mi-ai dat şi rolul de criminal şi de victimă, de prigonitor şi de prigonit. Când am condus biserica, m-ai aruncat afară atunci când m-am apropiat prea tare de adevăr. Ai lăudat virtuţile unui Dumnezeu bun şi plin de iubire, dar, în acelaşi moment, m-ai asigurat că sunt un păcătos mizerabil, fără speranţă de mântuire.

Vinovăţie, mi-ai adus tristeţe atunci când am ajuns prea aproape de bucurie. M-ai făcut să uit, atunci când am început să îmi amintesc. Şi mereu m-ai adus cu picioarele pe Pământ atunci când am ajuns prea sus. M-ai convins că sunt prea idealist, că Raiul este numai un vis şi că, după orgia mea cosmică a libertăţii, va veni şi nota de plată, plătibilă integral şi obligatoriu. Şi, atâta timp cât te-am crezut, nota de plată a venit mereu, exact la termen. M-ai făcut să cred că trebuie să muncesc ca să trăiesc şi că nu era corect să mă bucur de viaţă dacă alţii sufereau. M-ai făcut să cred că eram neputincios să vindec relele lumii; că era greşit să cred că pot să vindec bolnavii şi să înviez morţii. În acelaşi timp, îmi spuneai că nu făceam suficient de mult ca să salvez planeta.

Vinovăţie, acum îmi dau seama că cel mai insidios dintre toate lucrurile pe care le-am învăţat de la tine a fost că duhoarea întunecată a morţii mă va aştepta atunci când suferinţa mea pământească se va termina. Aproape m-ai convins că înălţarea nu este reală şi că voi fi blocat pentru totdeauna în roata reîncarnării. M-ai făcut să intru într-un pântece cald, unde toate nevoile îmi erau îndeplinite, apoi m-ai aruncat într-o lume zgomotoasă, insensibilă, în care cei ce aveau mai puţină înţelepciune decât mine îmi spuneau ce să fac.

Când eram un copil neajutorat, ai făcut în aşa fel încât autorităţile lumii să îmi zdrobească voinţa şi să îmi distrugă simţul natural al minunării şi curiozităţii. Mi-am petrecut multe vieţi încercând să ajung din nou în pântece, nerealizând că naşterea fizică nu a fost decât o altă punere în scenă a apariţiei mele ca suflet din Mama Creaţiei. Şi chiar mi-ai spus că aspectul Matern al lui Dumnezeu era o născocire a imaginaţiei mele, într-un univers masculin. Sufletul meu a tânjit multă vreme să se reîntoarcă în pântecele Creaţiei, dar acum ştiu că acesta se află înlăuntrul meu.

O, vinovăţie, acum văd ceea ce eşti – un dumnezeu gol pe dinăuntru, rece, impasibil, ce rătăceşte prin vid, căutând viaţă inocentă pe seama căreia să îţi hrăneşti nevoile tale parazitare. Deşi cuvintele mele sunt grele, nu îţi port pică. căci ştiu că tu te hrăneşti din supărare. Mai curând te văd ca ceea ce eşti, şi nu mai doresc să primesc darurile tale sterile. Şi astfel, te las să pleci. In mintea mea, te văd plutind fără viaţă spre marginile esenţei mele şi dincolo de acestea, în vid, dincolo de universul manifest.

Da, vinovăţie, relaţia noastră s-a încheiat, acum că mi-am dat seama de jocul tău, şi voi mai trece doar pentru câteva momente prin rolurile pe care mi le-ai stabilit. Căci acum doresc să îmi aduc şi fraţii şi surorile, ca să te privească în faţă. Ei vor vedea, aşa cum văd şi eu, că în realitate eşti un nimic – un împărat fără haine, fără substanţă şi lipsit de orice urmă de iubire. Familia mea cosmică te priveşte acum cum îţi joci ultima carte din mâna mizeriei de pe Pământ – cartea Armagedon-ului. Şi te lăsăm să te demaşti singură. Căci ţi-am văzut ultima carte şi nu ne lăsăm păcăliţi. Deşi putem auzi tânguirea şi scrâşnetul dinţilor credincioşilor tăi în timp ce aceştia aşteaptă deznodământul, nu ne mai temem. Căci părăsim lumea ta întunecată. Acesta este începutul nostru şi sfârşitul tău.

Şi astfel, mă întorc la o sarcină oportună – aceea de a-mi recupera părţile pe care le-ai ţinut ascunse faţă de lumină, pe care le-ai închis departe de dulcele gust al libertăţii. Şi îmi îmbrăţişez şi nemărginirea şi inocenţa mea pură care, deşi au fost uitate demult, nu au putut şi nu pot fi niciodată distruse complet.

Iar în anii care vin, calea mea, departe de sălaşul tău, va fi luminată de Gazde Cereşti, şi nu va mai exista niciun colector de taxe care să îi năpăstuiască pe cei ce trec prin poarta spre libertate. Căci dincolo de iadul pe care l-ai creat se află sunetul vechilor melodii, mereu actuale, cântând despre iubirea pe care nici nu ţi-o poţi imagina. Fiecare melodie radiază în plenitudinea sa, iar când eu şi Familia mea cosmică ne aliniem corpurile, emoţiile, inimile, minţile şi sufletele întru Unime, muzica se coboară în Unica noastră fiinţă, iar trecutul dispare treptat în nimicnicia din care a venit. Iar teama de necunoscut se transformă în curiozitate şi entuziasm, în timp ce ne îmbarcăm împreună în această călătorie dincolo de dincolo.

Adio, vinovăţie!

Semnat,fostul tău: Sal.

(Din „Viaţa la frontiera cunoaşterii”- de Sal Rachele -Editura Proxima Mundi 2011)

Cine suntem în relaţie ?

maretieCea mai mare provocare şi în acelaşi timp  cea mai mare durere ne-o produce separea ,despărţirea,fie că aceasta are loc prin alegere conştientă ,dorită sau nu. Mă uit în jur şi observ că mai ales astăzi ,viaţa  ne aduce în situaţia ,să trebuiască să alegem dacă rămânem sau nu ,în sau cu ceva …ne despărţim de iubit,iubită,familie ,prieteni,job,sau pur şi simplu de anumite obiceiuri.

Separarea de toate acestea ,bineînţeles dacă este vorba de un ataşament real,se face anevoios ,cu multă dezbatere interioară şi cu multă suferinţă.Toate „semnele” din jurul nostru ,ne arată că a sosit timpul să trecem mai departe,să facem următorul pas,suntem conştienţi de nefericirea noastră,însă tot amânăm ,sperăm într-o schimbare exterioară a situaţiei .Deşi ne simţim prinşi ,sufocaţi (în relaţie ,familie ,obiceiuri etc.) ne este teamă de ce am  fi fără ele ,deşi susţinem sus şi tare că ne dorim independenţa,nu facem nimic pentru aceasta,ne găsim o mulţime de scuze,sau doar ne amăgim că vrem să facem ceva.

Mă întreb de unde totuşi această teamă de a ne elibera ,de a fi „independenţi ” în sfârşit …bănuiesc că este ceva dincolo de teama de schimbare ,de singurătate sau de nou.

Ne-am şi tras un proverb ca un fel de scuză (rău cu rău ,dar mai rău fără rău…) ,zău cât de anapoda gândim…şi mai spunem că în viaţă dorim să fim fericiţi. Nu ,nu dorim asta .(punct) Ne place doar să vorbim despre fericire ,pe care apropo o vedem doar în relaţie cu ceva sau cineva,dar fericirea o plasăm tot mereu undeva în faţa noastră  ,în viitorul nostru.

De mii de ani ,creştem în familii ,suntem în relaţii ,ne  asociem sub diferite forme (în unele vieţi am fost pustnici poate ,dar şi atunci eram adeptii unei religii ,aparţineam de ceva),astfel am ajuns să credem că nu suntem compleţi decât împreună cu alţii. Din această cauză ,ne căutăm „jumătatea”…,jumătăţi de oameni ,care caută alte jumătăţi.

Despărţirea ,ruperea de o relaţie (sau obicei) ne aduce de fapt mai aproape de noi ,şi cred acum că  ne este teamă să(ne) recunoaştem aşa cum suntem de fapt în această lume: SINGURI,repet SINGURI ŞI UNICI RESPONSABILI, PENTRU FERICIREA SAU NEFERICIREA NOASTRĂ.

Minciuna pe care ne-o spunem fiecare dintre noi ,este că nu am fi singuri ,din această cauză ne înconjurăm de relaţii ,prieteni,obiceiuri sau obiecte,din această cauză ne temem de încheierea relaţiilor , pierderea ataşamentelor(ori suferim enorm dacă acestea au avut loc deja).

Da ,am fost singuri,am venit singuri şi suntem singuri,dar în acelaşi timp suntem suverani. Şi cred că cel mai greu ne este să recunoaştem această putere ,să vedem cine suntem de fapt. Iar din această perspectivă ,a măreţiei noastre ,ne vom putea asocia,vom putea intra în relaţii ,fără să simţim că ne pierdem identitatea ,libertatea ,vom înceta să  mai fim un sclav în relaţie cu altul ,vom fi un Stăpân în relaţie cu o altă fiinţă suverană.

Dar mai întâi trebuie să ne prăbuşim ca să înţelegem cine suntem.