Educatie interioara.

Educatie pentru trup, inimă și minte în Brașov, Pensiunea Colții Brezei – Sâmbăta de Sus.

Perioada: 6 iunie – 9 iunie 2019.
Înscrie-te ACUM și BENEFICIEZI de un PREȚ foarte BUN! https://form.jotformeu.com/jotform_user749/workshop-registration-form
SUPER EARLY BIRD – 490 Lei dacă se achită 50% din sumă până în data de: 30.04.2019.
EARLY BIRD – 590 Lei dacă se achită în perioada 1.05 – 31.05.2019.
LAST MINUTE – 690 Lei dacă se achită după 31.05.2019.

Acest RETREAT pentru trup, inimă și minte este pentru tine:
*dacă îți dorești o pauză binemeritată de reconectare și energizare;
*vrei să știi mai multe despre modul cum sunt interconectate trupul tău, inima și mintea ta;
*simți că în spatele ideii de viață anterioară stau multe informații pe care însă nu știi cum să le accesezi;
*dorința ta este să îți descoperi misiunea personală pe acest pământ sau să afli cum poți contribui mai mult cu ceea ce ești;
*îți dorești să te vindeci „de trecut” și să trăiești în prezent cu încredere și bucurie.
*vrei să cunoști persoane cu care să rezonezi și să poți împărtăși din experiențele tale.

Ce cuprinde programul ?
Deschiderea – întâlnirea de grup cu exerciții de acomodare și interacțiune.
Exerciții de dimineață: exercitii fizice,energetice si de vizualizare

https://echilibrareenergetica.com/2018/04/12/tehnica-instant-foarte-simpla-de-echilibrare-detasare-sau-relaxare/

Program de meditații și mindfulness.
Plimbări si conectarea cu natura, foc de tabără.
Exercitii de energizare si intarire a corpurilor fizic ,mental si emotional.
Deblocarea si echilibrarea energiei sexuale în corp.

Educatie interioara.
Meditație de regresie în viața anterioară pentru alinierea cu misiunea personală.
Ceremonia de închidere.

Locația?
Brașov, Pensiunea Colții Brezei – Sâmbăta de Sus.
– Zona reprezintă una dintre „porţile” de intrare în Făgăraș pentru parcurgerea crestei Făgăraşilor, dar punctul de plecare către vârful Moldoveanu – 2.545 de metri, situat la cinci ore de mers.
– Cea mai mare și veche herghelie de cai lipiţani din România și Europa, situată la 12 km, în Sâmbăta de Jos.
– Cea mai împortantă şcoală – muzeu de pictură pe sticlă din ţară.
Peisaje divine, loc de relaxare și reconectare autentice. Energia locului te face să te simți revigorat(a) și vindecat(a).

Costul ?
SUPER EARLY BIRD – 490 Lei dacă se achită 50% din sumă până în data de: 30.04.2019
EARLY BIRD – 590 Lei dacă se achită în perioada 1.05 – 31.05.2019.
LAST MINUTE – 690 Lei dacă se achită după 31.05.2019

Ce reprezintă?
*Cazare 3 nopți în camere de 2 persoane.
*3 mese/zi – se poate opta pentru meniu cu carne/vegetarian, la alegere.
*Sesiunile de training
*Alte surprize.

Anunțuri publicitare

Eliberare și iertare

Momentul ”acum” este un centru în jurul căruia există 360 grade de posibilități.Pentru a acționa, a face o mișcare în oricare direcție, este necesar să facem o alegere. Vom spune da unui lucru și nu tuturor celorlalte lucruri.

Cu cât suntem mai atașați de ceva, cu atât viziunea noastră va fi mai îngustă și mai întunecată, uneori chiar ajungem să credem că nu mai există cale în afara căii pe care o urmăm. Atașamentul față de o credință (ceea ce știm sau credem că știm)ne va lipsi de capacitatea de a vedea dincolo de acea unică posibilitate.

În momentul în care vom renunța la un atașament ,care nu ne folosește deloc, opțiunile ne vor deveni mai numeroase, perspectivele se lărgesc și ajungem să conștientizăm posibilitățile infinite din jurul nostru. (citat aproximativ din Miquel Ruiz Jr)

Exemple de credințe-atașament :
-nu există suficient pentru toți,
-viața este nesigură, nu sunt în siguranță,
-doar cu suferință se poate realiza ceva,
-nu putem fi fericiți tot mereu,
-este normal să fim bolnavi și în suferință,
-nu sunt valoros,
-nu merit,
-port vină,sunt vinovat,
-nu poți avea încredere în nimeni și multe, multe altele.

O parte din aceste ”credințe” se afla în subconștientul personal sau al familiei, pe cand în altele crede o întreagă planetă, au devenit parte a inconștientului colectiv. Ca să (se) ajungă aici a fost nevoie ca majoritatea indivizilor, familiilor de pe glob să creadă in ele.

Aceste ”credințe” sunt ușor de demascat, în primul rând că ne țin în frică sau propagă frica. Ne imobilizează sau ne seacă de energie.

Pentru a le observa și a ne elibera de ele este nevoie de o mare doză de curaj( mai ales in cazul atașamentelor înconștientului planetar)putere și voință.Asta pentru că este ca și când am lupta cu un balaur cu sute de capete.

Însă odată ce le-am conștientizat și tăiat legăturile către acestea,lupta se echilibrează și depinde doar de hotărîrea noastră susținută în a ne elibera și echilibra.

O metodă eficientă de conștientizare și de tăiere a legaturilor cu ce ne dăunează din inconștientul colectiv sau al familiei o reprezintă meditația specială de eliberare pe care o promovez.

https://www.facebook.com/events/1132590896816521/

Apa vieţii şi adevărului

Basm terapeutic……Odată demult,dar nu chiar cu atât de multă vreme in urmă, exista un regat prosper, condus de un rege foarte temut de către supuşii săi.

             

Odată demult,dar nu chiar cu atât de multă vreme in urmă, exista un regat prosper, condus de un rege foarte temut de către supuşii săi. Pentru că se temea ca nu cumva cineva să-l răstoarne de la putere, era foarte nemilos cu toţi supuşii săi,.supuşi care trăiau într-o veşnică frică. Pentru cele mai mici greşeli erau biciuiţi sau închişi, iar dacă era ceva mai grav, chiar decapitaţi. Iar toate acestea se întâmplau fără judecată. Chiar şi Prinţul ,dacă-şi contrazicea tatăl,era închis în turnul castelului, pentru zile întregi, uneori fără vreun motiv clar.

Prinţul nu avea mamă,iar în copilărie şi adolescenţă singura persoană în care avea încredere şi totodată singurul prieten ,era doica lui ,care l-a crescut, încă de când s-a născut. Pentru că regele se temea ca Prinţul să nu păţească ceva, acesta nu se putea juca cu nici un copil de vârsta lui, singurii lui tovarăşi erau profesorii, care îl pregăteau de mic copil, pentru ai urma tatălui său la tron. Aşa cum spuneam doica era singurul lui prieten şi totodată singura care i-a transmis, atât cât cunoştea şi ea ,din învăţăturile antice. Astfel a aflat Prinţul despre Izvorul vieţii şi adevărului din ţinutul Agarttha. De cum a aflat despre izvor, Prinţul a ştiut că nu va avea odihnă până nu va găsi Agarttha şi mai ales, Izvorul vieţii şi adevărului.

Cum a împlinit 18 ani ,Prinţul s-a furişat din palat şi a plecat în căutarea izvorului. Avea doar hainele de pe el ,ceva bani, puţină mâncare şi multă hotărâre. După un an ajunge într-un oraş care se chema Mula, fără bani, fără mâncare, doar cu hainele de pe el, acum într-o stare foarte proastă. Pentru că Prinţul era puternic şi încrezător, nu s-a pierdut cu firea ,a participat la un turneu de lupte pe care l-a câştigat. După o săptămână a părăsit Mula cu mai mulţi bani, ceva mâncare şi o haină de mătase roşie, aşa cum îi stă bine unui fiu de rege.

         După încă un an ajunge în oraşul Svad (supranumit Oraşul Dulceaţă-de la cunoscuta dulceaţă de caise ,care se producea în zonă) unde hotărăşte să facă un scurt popas. La hanul oraşului este servit, din ziua în care ajunge acolo , de cea mai frumoasă fată pe care o văzuse Prinţul în viaţa lui. Era fata cea mai mică a hangiţei. Cum se văzură se îndrăgostiră unul de celălalt. În săptămâna care a urmat Prinţul şi fata hangiţei ,au trăit cele mai emoţionante, şi palpitante momente din viaţa lor. Cum trecură cele 7 zile ,Prinţul îşi luă rămas bun de la iubita lui. Degeaba a încercat fata să-l oprească, Prinţul ,deşi o iubea nespus ,era hotărât să ajungă la Izvorul vieţii şi adevărului, indiferent de cât de greu îi venea în acest moment să se despartă. I-a promis că nu o să o uite, iar fata cu lacrimi în ochi, i-a dăruit o cingătoare portocalie de mătase.

După alt an, eroul nostru ajunge la Mani,exact în pragul izbucnirii unui război civil. Motivul îl reprezentau minele de chihlimbar pentru care se certau două familii avute şi rivale ale oraşului. Prinţul prin hotărâre,putere şi siguranţă, reuşeşte să convingă cele două tabere să negocieze un tratat şi reîmpărţirea minelor pentru care se certau. Prinţul nostru ajunge eroul zilei în Mani, mulţi locuitori îi erau recunoscători pentru forţa, hotărârea şi energia de care a dat dovadă pentru a opri războiul. Primeşte din partea conducătorului cetăţii, un medalion de chihlimbar, iar din partea locuitorilor, multe alte daruri de valoare. Din acest moment călătoria Prinţului, devine mult mai uşoară şi mai rapidă,pentru că îşi cumpără o pereche de cai, unul pentru el iar altul pentru bogăţiile sale.

În drumul său spre Agarttha, mai trece prin oraşul Ahana, oraş în care era multă sărăcie şi suferinţă. Pentru că între timp devenise şi mai bogat, le dăruieşte locuitorilor Ahanei din bogăţiile sale. Pentru că i-a eliberat din sărăcie, aceştia l-au numit Eliberatorul. Părăseşte Ahana, mai bogat, cu mai multe merinde, într-o superbă mantie de mătase verde.

După o vreme ajunge la Vishu, unde faima lui îl precede, era cunoscut ca Prinţul care este în căutarea Izvorului vieţii şi adevărului. Le vorbeşte locuitorilor oraşului, despre aventurile şi încercările lui din ultimii ani, le câştigă admiraţia, aceştia cerându-i să le devină conducător. Dar Prinţul nu a ajuns încă la finalul călătoriei lui, aşa că îşi continuă drumul, primind un şirag de mărgele de lapislazuli, de la cei din Vishu.

În oraşul Anjaera un oracol renumit care era singurul care-i putea arăta drumul spre Agarttha. Oracolul i-a arătat trei uşi şi i-a spus ca doar una dintre acestea duce spre Agarttha. Prima uşa era roşie, a doua avea culoarea albastru închis, iar cea de a treia era maro. Prinţul a ales uşa din mijloc, de culoare albastru închis şi a ales bine.

În câteva luni a ajuns in oraşul Saha, cu convingerea fermă că este pe drumul cel bun, şi că mai are doar puţin până va fi în Agarttha. Aici s-a odihnit câteva zile, s-a îmbăiat, şi-a cumpărat haine noi, toate albe şi a pornit la drum.

După o săptămână a ajuns la capătul lumii. Dincolo de acest punct era Agarttha,locul mult căutat şi dorit.

Trecerea spre tărâmul unde se afla Izvorul vieţii şi adevărului, se făcea printr-o scară lungă,care cobora în abis,scară construită din frânghii groase, iar treptele erau făcute din lemn de tec. Capătul de sus al scării era păzit de un balaur enorm, înfricoşător,cu 7 capete, care scuipa foc. Nu era chip să-l învingă, trebuia cumva păcălit. Prinţul ştia că balaurul, nu adoarme complet niciodată,fiecare din capetele lui dorm pe rând, celelalte şase fiind treze. Aproape că nu era chip să treci de el. O singură dată pe lună, nu se ştia în care moment, balaurul intra într-un repaus total ce dura o jumătate de ceas. Acest moment trebuia să-l găsească Prinţul. Pentru aceasta, a săpat o groapă cât mai aproape de locul unde se afla balaurul, astfel încât să nu poată fi văzut iar el să observe cât mai bine. A început prin a fi complet treaz, fără să adoarmă deloc,atent şi concentrat mereu pe balaur. Au trecut aşa zile, săptămâni, în care balaurul nu adormea complet, dar nici Prinţul nu aţipea deloc. În ziua 21, s-a întâmplat minunea, balaurul intră în shutdown. Prinţul observă,aleargă spre scară şi începe să coboare spre Agarttha. Era aproape jos, când îşi dă seama că balaurul s-a trezit, se grăbeşte şi de teamă să nu fie urmărit aici jos, dă foc scării, fără să se gândească la faptul că este singurul loc prin care se poate întoarce.

După care adoarme pe loc.

Trei zile şi trei nopţi a dormit Prinţul, în acel loc, după care s-a trezit şi a privit în jur. Se afla intr-un loc, unde era lumină, deşi soarele nu pătrundea până acolo, era plin de verdeaţă, deşi vedea doar stâncă peste tot. Simţea un calm şi o linişte cum nu simţise niciodată. Era foarte fericit, bucuros, probabil pentru că după atâta vreme a ajuns în sfârşit pe tărâmul mult visat. Ştia că foarte curând va ajunge şi la izvor, îi era foarte sete, iar setea îl ducea spre izvor. În sfârşit ajunge şi la Izvorul vieţii şi adevărului. Acum avea confirmarea, ca nu era un basm şi acesta era real. Doar se afla în faţa lui. Bău cu sete din apă. ..şi apoi îşi aminti. Îşi aminti că aici era locul unde s-a născut pentru prima oară, cu multe, multe vieţi în urmă, îşi aminti cine era el, îşi aduse aminte de puterea lui pierdută, realiză că pentru prima oară după multe vieţi a ajuns într-adevăr acasă.

I-au dispărut pe loc temeri, traume, regrete, simţea doar fericire şi nu făcea nimic pentru asta…doar fiinţa. Peisajul sărăcăcios şi stâncos, dispărea şi el, pe măsură ce se întorcea, privea şi îşi anunţa intenţia. Dacă dorea un lac albastru, plin de peşti în stânga lui, acesta deja era acolo, daca îşi dorea sa se bucure de priveliştea si călătoria pe un curcubeu. .. deja se întâmpla acest lucru. De fapt nici nu-si dorea ceva anume, pur si simplu ştia ca acel ceva, există,iar când se întorcea înspre el era acolo. Crea orice îşi dorea prin simplă intenţie, in iubire şi in siguranţa că toate sunt aşa cum trebuie. Nici de hrană nu avea nevoie, doar din când în când îşi potolea setea de la Izvorul vieţii şi adevărului.

Prinţul era deja de multe luni în Aggartha, nici nu se gândea să se întoarcă, în fiecare zi îşi crea o altă realitate,avea tot ce ii trebuia pentru fericirea la care a tot visat.

Într-o dimineaţă însă, în timp ce bea apa din izvor, a ştiut că tatăl său regele este grav bolnav şi nu mai are mult de trăit. Îl apucă un dor nespus, de lumea pe care a părăsit-o, de tatăl lui şi de tot ce a lăsat în urmă.

Deşi pentru el au trecut doar câteva luni în Agarttha, în lume trecuseră3 ani,iar de când părăsise palatul tatălui său au trecut 7 ani.

Iată că, Prinţul se hotărăşte să se întoarcă acasă. Îşi face o haină, cum doar la împăraţi s-a mai văzut, toată din fir de aur, umple un pet de cola de 2,5 L cu apă de la izvor,iar în final construieşte un nou pod către lume, de data aceasta, un drum mai lat si mai trainic şi porneşte la drum.

Cum ajunge la suprafaţă se întâlneşte cu balaurul, care nu-i mai pare aşa de înfricoşător şi de mare. După ce-l stropeşte cu apă din pet, balaurul se transformă, într-un voinic puternic şi frumos si care-i devine slujitor.

După câteva zile, intră alături de slujitorul său în Saha. Văzând atâta măreţie la el, locuitorii oraşului îi cer să le devină rege, iar el acceptă. Până să plece mai departe, le lasă Legile cunoaşterii şi înţelepciunii, care să domnească în lipsa lui.

După alte câteva zile, alături de slujitorul său, intră în Anja. Locuitorii din Anja aflaseră de la oracolul lor de un mare rege care avea să vină din Saha, îi cer să le devină rege şi lor,iar el acceptă. Până să plece mai departe, le lasă Legile cunoaşterii sufletului, să-i conducă în lipsa lui.

Printul, care acum era rege peste doua cetăţi, pleacă la drum cu slujitorul său, în câteva zile ajunge la Vishu,unde devine stăpânul cetăţii. Până să plece mai departe, le lasă Legile Adevărului şi disciplinei.

După alte câteva zile, intră în oraşul Ahana, unde era cunoscut sub numele de Eliberatorul. Devine şi aici rege al cetăţii, iar până să plece mai departe, le lasă Legile Iubirii şi iertării.

După Ahana ajunge la Mani,unde era aşteptat şi uns rege. Până să plece mai departe, le lasă Legile forţei şi responsabilităţii.

După alte câteva zile, alături de slujitorul său, intră în oraşul Svad. La fel ca peste tot pe unde a trecut i se cere sa devina conducătorul cetăţii, iar el primeşte. O caută pe fata cea mică a hangiţei şi văzând că aceasta nu l-a uitat îi dă să bea din apa vieţii şi adevărului şi apoi o cere de soţie. Până să plece mai departe locuitorilor din Svad le lasă Legile plăcerii şi onoarei.

În continuare porneşte la drum alături de slujitorul său credincios şi de viitoarea lui soţie. După câteva zile ajunge în oraşul Mula, unde bineînţeles că devine rege. Înainte să plece mai departe le lasă locuitorilor oraşului Legile prosperităţii şi sănătăţii.

Alături de slujitorul său şi viitoarea lui soţie, intră în cetatea în care s-a născut, unde tatăl său era încă rege. Regele grav bolnav,s-a bucurat când şi-a revăzut fiul, pe care l-a crezut pierdut. Prinţul, care acum era rege peste 7 cetăţi, îşi îmbrăţişează tatăl şi îi dă să bea restul de apă pe care o mai avea la el. Regele pe loc s-a însănătoşit s-a ridicat din pat şi-a îmbrăţişat fiul şi i-a oferit conducerea cetăţii.

”Pentru că te-ai dovedit mai vrednic decât mine” -a fost argumentul regelui.

Deoarece era deja rege peste 7 regate, Prinţul primeşte coroana de aur de Împărat, domnind mulţi, foarte mulţi ani, în pace, înţelepciune şi iubire.

De nunta care a urmat căsătoriei cu aleasa inimii lui nici nu mai vorbesc, doar atât că a ţinut 7 zile şi 7 nopţi, a fost ceva nemaivăzut şi nemaiauzit, vestea nunţii a mers peste mări şi ţări, peste vremuri, iar dacă nu mă înşel aceasta este nunta minunată de care-mi povesteau bunicii mei, in vacanţele petrecute la ei.

Nu pot încheia cu ”au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi, ”pentru că mai trăiesc şi azi, fericiţi şi la fel de tineri.

Transformarea karmei

as vrea sa zborTot ce se află în jurul nostru este creat şi condus de energie şi informaţie.. sau mai corect de informaţie şi energie.
Ca indivizi, aducem în această viaţă, informaţia din vieţile trecute, informaţie ce începe să ne influenţeze de cum ne naştem. Uneori această informaţie din vieţile noastre, nu iese la suprafaţă (influenţându-ne şi de la nivel inconştient) alteori avem amintiri mai mult sau mai puţin clare.

Aceste amintiri ne apar pentru a ne asuma responsabilitatea propriei vieţi, pentru a(ne) ierta şi a ne detaşa. Dacă reuşim să facem asta, informaţia negativă (unii o numesc şi karmă) este transformată. Problemele ce ne apar, sunt o şansă pe care ne-o oferă Divinul, pentru a învăţa, pentru a ne dezvolta şi a nu mai juca rolurile ce le tot jucăm întruna de vieţi întregi.
Doar aşa ne putem elibera, doar aşa învăţăm iubirea, doar aşa ne aflăm scopul pentru care am venit.

Aceste lucruri sunt valabile şi dacă nu ne amintim în mod conştient, doar că în acest caz totul durează mai mult. Eu cred că, astăzi suntem tot mai mult pregătiţi să accesăm informaţia vieţilor anterioare. Am ajuns într-o etapă a evoluţiei noastre, care cere o transmutare intensivă şi în masă a acelei informaţii.

Prin asta, noi trebuie să înţelegem, că nu suntem totuna cu amintirile noastre, nu suntem fricile noastre, neîmplinirile şi nici măcar bucuriile sau iubirile noastre. Şi bineînţeles nu suntem nici corpul pe care l-am primit în această viaţă. Prea multe vieţi ne-am identificat cu aceste aspecte. Noi nu suntem nimic din toate acestea… suntem doar fiinţare.
Ce avem de făcut este să curăţăm şi să renunţăm la tot ceea ce nu suntem, iar responsabilitatea este a fiecărui dintre noi, fiecare are de îndepărtat şi transformat, propriul „gunoi”.

Uneori ne înfuriem pe anumite persoane, sau ne deranjează comportamentul lor, fără să ştim de unde ne vin aceste trăiri. Trebuie să înţelegem că problema nu este la ceilalţi ci la noi, să acceptăm şi să ne detaşăm. Astfel vom transforma acele stări ale noastre, iar când facem asta transformarea are loc şi la cealaltă persoană. Dar de fapt nu ei sunt cei ce se schimbă (doar aşa ne apare nouă), ci noi devenim alţii, noi suntem cei ce ne schimbăm.

Pe măsură ce ne detaşăm de vechile informaţii despre ceilalţi, îî vom vedea şi îî vom percepe altfel. Devenim mai liberi, plini de compasiune, mai iubitori. Aşadar ce observăm,este că tot conflictul, toate problemele apar spre binele nostru, pentru a ne schimba, pentru a ne elibera şi a prinde aripi…
Acum chiar este momentul să ne luăm zborul…prea  multe, multe vieţi doar ne-am târâit pe acest pământ.

Karma şi echilibrarea ei…

Îmi vin în minte două situaţii, pe care le-am întâlnit, cazuri în care înţeleg că se poate vorbi de o ştergere a karmei, a datoriei între două spirite şi o echilibrare a relaţiei lor. De multe ori după ce aspecte, datorii karmice între două persoane se echilibrează, se poate întâmpla ca …

Îmi amintesc Maestrulacum două cazuri, pe care le-am întâlnit, cazuri în care înţeleg că se poate vorbi de o ştergere a karmei, a datoriei între două spirite şi o echilibrare a relaţiei lor. De multe ori după ce aspecte, datorii karmice între două persoane se echilibrează, se poate întâmpla ca cele două persoane să dispară una din viaţa celeilalte, prin diferite modalităţi: decesul uneia dintre părţi, despărţirea, relaţia devine una indiferentă, schimbarea domiciliului…

El astăzi e bărbat, într-o viaţă trecută a fost o femeie ce a trăit în Franţa secolului 17. În acea viaţă, ca femeie, a fost violat (ă) de un soldat, pe care îl (o) cunoaşte în această viaţă… este femeia cu care a fost într-o relaţie, oarecum tensionată, vreme de câţiva ani. În această viaţă, prima lor relaţie fizică, deşi consimţită, a fost una destul de dură, ce putea semăna ca desfăşurare cu un viol. Pentru că el, în viaţa actuală, probabil nu ar fi fost capabil să înfăptuiască un viol, atunci pentru a şterge “datoria” veche de câteva vieţi, alege (nu în mod conştient) să înfăptuiască măcar simbolic acel viol cu care era “dator”. Mai mult, vreme de vreun an de zile, au avut şi au lucrat împreună la o cercetare sociologică despre victima violului şi felul în care este ea tratată de societate.

Deci au lucrat împreună o temă cum e violul, deşi nici unul din ei sau măcar din rudele lor nu s-au confruntat vreodată cu aşa ceva. Au ” învăţat” împreună de fapt, prin ce trece victima unui viol, au înţeles şi au eliberat. Vindecând ce a fost de vindecat… şi relaţia din această viaţă s-a încheiat.

În al doilea caz, ea… o tânără de 35 de ani, Dea, care în ultima viaţă a fost un  bărbat, ce a trăit tot în ţara noastră (în Sibiu), ca ziarist. La un moment dat o cunoaşte pe Mara, ajung să se iubească, se mută împreună, nu se căsătoresc niciodată, iar după mai mulţi ani ea moare. Ce îi reproşează Mara este că nu-i acordă deloc atenţie, şi nu are timp decât pentru profesia lui, în dauna relaţiei lor. Relaţie care se şi strica, după câţiva ani. Ea, Mara îşi dorea mai mult de la relaţia lor, iar el după o vreme, deşi locuiesc încă împreună fuge de fapt din relaţie.
Dea(femeia de azi) recunoaşte în Mara ,pe iubitul din viaţa aceasta ,cu care a avut o relaţie vreme  de mai mulţi ani . O relaţie ,în  care a fost foarte dependentă ,nemulţumită de timpul scurt pe care îl petrece cu el …exact la fel cum simţea Mara în viaţă trecută .
Lecţia pe care a primit-o Dea ,retrăind oarecum experienta , şi  înţelegând astfel  trăirile   Marei din  trecut  ,echilibrează karma între cei doi. Aici observ totuşi  mai mult decât o simplă plată şi răsplată karmică ,văd o legătură mai profundă, între două suflete  ,care sigur s-au întâlnit şi iubit  în alte vieţi şi au ales să înveţe şi să evolueze împreună . Depinde doar de alegerile sufletelor lor, dacă vor mai ajunge  acum sau altădată împreună .